Galerie foto
Au ales directia ideala
Un Iasi plumburiu nici ca putea fi mai rau pentru a acompania nervozitatea soferilor din traficul congestionat al orasului cu sosele ce pe zi ce trece devin tot mai neincapatoare. S-a saturat lumea de vreme rea, dar cum a dat un pic caldura s-a trecut la primenirea strazilor, iar lucrarile trebuiau terminate cit mai repede, chiar daca circulatia devenea infernala. Cam in astfel de conditii a trebuit noul Clio sa se descurce.
El, regele Europei, nu doar ca nu avea un covor de asfalt neted pe care sa calce, dar trebuia sa inghita groapa dupa groapa. Suspensia a fost intrebuintata din plin si cu mici exceptii parca n-au fost chiar atit de adinci gropile, dar asta ar fi fost valabil daca nu le-am fi vazut... Tare solicitat a fost si ambreiajul, insa pedala poate fi calcata fara efort si de talpa fina a unei domnisoare. Un atu al noului Clio este legat de directie, masina devenind usor manevrabila datorita preciziei cu care opereaza volanul.
Nu mai conteaza ca a capatat destui centimetri in plus in lungime, acestia nici nu conteaza in mers. Te strecori rapid prin aglomeratie chiar daca pentru asta trebuie sa treci de 3.000 de ture. Abia atunci motorul este pregatit de slalom, dar ce folos? Urmeaza alt semafor!
Design placut ochiului
Un minut de asteptare. Dar, cum ajunsesem ultimul si pe galben inainte de rosu nu trec, am asteptat scurgerea secundelor. Dar nu era chiar sa stau degeaba. Imediat poate fi remarcat ca Renault a renuntat la Clio la bordul din mai multe bucati, lucru care in timp poate da batai de cap. Oricit de bine ar fi imbinate, din cauza drumurilor noastre tot se vor auzi diverse zgomote. Acum, insa, si materialele sint de mai buna calitate, si la fel de vizibile sint ornamentele cromate ce imbraca interiorul.
Gurile de ventilatie, schimbatorul de viteze, care pare cam prea jucaus la primele manevre, dar e chestie doar de adaptare, cadranele de la bord, minerele pentru deschiderea din interior a portierelor, toate au fost innobilate cu crom care chiar se asorteaza fericit cu culoarea materialelor de pe bord si cu tapiseria. Comenzile de pe consola centrala sint tipice Renault si acomodarea se masoara doar in minute. Sistemul audio are cititor mp3 si functioneaza ireprosabil pentru o masina din clasa mica. Mica atit cit poate fi o masina ce a ajuns la 4 metri lungime. A crescut suficient pentru a-i fi recunoscuta suprematia pe continent, asa cum o pretinde si in clasa careia i-a redimensionat limitele.
De afara se vede clar ca a rupt-o cu trecutul. Spatele nu mai este brusc curbat, ci portbagajul, suficient de incapator clasei de clienti pe care o vizeaza, a fost usor bombat si da nastere unui profil mai armonios. Blocurile optice au fost schimbate si-n spate si chiar daca n-a fost gasita chiar cea mai originala solutie, semanind cu Opel Astra, acest lucru a mai fost compensat la nivelul farurilor. Nu doar dimensiunea a contat in apreciere, cit forma lor ce aduce cu portiere de Lamborghini deschise. Cert este ca incadreaza cum nu se poate mai bine capota, marginita si de aripile musculoase, in timp ce semnalizatoarele laterale au fost integrate in bandouri. Impresia generala este de model bine inchegat, omogen, placut ochiului.
A ajuns la maturitate
Dar s-a dus minutul si gata cu contemplarea! Iar incepe chinul prin aglomeratie. Inainte de a porni motorul am fost instiintat ca nivelul de ulei este in regula, insa am fost neplacut surprins ca locul unde se introduce cheia in contact nu-i deloc pus in evidenta. Ma scuzati! Omisesem ca la Renault e deja invechita ideea de cheie, modelele sale pornind de citiva ani cu card, lucru pe care si-l poate permite, optional, si noul Clio, ajuns acum la a treia generatie. Practic a ajuns la maturitate si da ce-i mai bun din el. Are siguranta unui vehicul de 5 stele EuroNCAP, dar asta devine ceva normal la masinile ce-si poarta rombul pe capota, nu mai putin de opt modele din gama primind calificativul maxim pentru protectia pasagerilor.
Te poti baza pe Clio si la drumuri ceva mai lungi, insa locul lui il vad in oras, iar personal as prefera un motor ceva mai nervos. Cel testat, insa, nu-i chiar gurmand si pentru multi va fi un punct de atractie cind vor cumpara un Clio. Nu, insa, si singurul.
Verdict Auto Play
Curios sa vad cit consuma intr-un trafic gituit am masurat 25 kilometri si n-as putea deloc spune ca am condus economic. Chiar am sprintat pe unde aveam ocazia, insa viteza medie inregistrata de computerul de bord a fost una pe masura orei de virf la care am efectuat testul: 16 km/h. Iar la astfel de conditii, un consum de 10 litri/100 kilometri chiar nu-i deloc de speriat.
Foarte spatios pentru clasa mica, dispune de un portbagaj ce poate adaposti mult mai mult decit citeva sacosele. Nu va atrage atentia, nu va forta oamenii sa-si suceasca gitul uitindu-se dupa el, dar nici nu le va goli buzunarele, pentru banii platiti fiind extrem de bine dotat.
