Ar putea părea că mi-am cam pierdut răbdarea din moment ce cu doar câteva zile în urmă testasem un model deși mi s-a spus că în scurt timp urma să sosească un altul și mai atractiv. Iar n-aș ști să vă spun de ce n-am mers mai repede cu Suzuki Vitara Mild-Hybrid, dar știu sigur că n-am vrut să aștept până să fie disponibilă Vitara Strong Hybrid. Și mai știu sigur ceva: la fel ca și la precedentul test, nu mi-a părut deloc rău că n-am avut răbdare!
Atât de multe s-au întâmplat în dimineața întâlnirii cu Vitara încât aproape că am fost la un pas să solicit reprogramarea. Nici nu știam ce să fac mai repede până să plec spre dealerul Doly Iași, așa că eram și mai grăbit decât de obicei. Era o dimineață frumoasă de noiembrie, probabil una din ultimele dimineți ale anului ce te îmbia la o plimbare cât mai lungă posibil. Fără pic de vânt, gradele din termometru erau parcă amplificate de un soare generos, dar tot mă frământa gândul că poate era mai bine să fi amânat testul.
De fiecare dată când urc în Vitara îmi amintesc că am zărit modelul în premieră mondială la un salon auto când Suzuki a decis să-l schimbe total. Mi-a plăcut de la început, am anticipat cumva succesul pe care avea să-l aibă, așa că mașina a devenit tot mai vizibilă. Nu doar aspectul exterior a făcut-o atât de căutată, cât și interiorul agreabil, fără artificii inutile, dar atent lucrat și cu materiale alese cu inspirație. Plasticul moale de pe planșa de bord, plăcut la atingere, nu-l întâlnești prea des pe modelele de pe același palier de preț, iar modernul display central oferit de Lenovo contrastează plăcut cu aspectul clasic al ceasurilor de bord. Vitara reușește să nu te piardă prin meniuri complexe, lăsând mai toate comenzile la suprafață, să poți ajunge repede la ele.
Am observat buton pentru sistemul ce răspunde de coborârea unei pante, am văzut semne pe oglinzile retrovizoare laterale și cel pentru unghiul mort funcționează nu doar luminos, ci și sonor, iar sistemele de siguranță sunt din belșug. Dar abia așteptam să pornesc motorul Boosterjet, din buton, am ales modul de deplasare AUTO, disponibile fiind și SPORT și SNOW pe mașina cu tracțiune 4x4 care costă 24.700 de euro (TVA inclusă). Acum îmi dau seama că pe SPORT n-am rulat deloc, iar de SNOW chiar nu era nevoie pe o vreme atât de plăcută. Așa târziu am realizat că am ratat ocazia de a merge și pe SPORT, dar după încheierea testului am constatat că mă detașasem de agitația începutului de zi.
Am căutat cea mai rapidă ieșire din oraș și am găsit-o ușor. Mașina era sprințară, totul la ea este intuitiv, chiar și motorul ce dezvoltă 130 CP pare că știe să-ți anticipeze alegerile. Colaborează fără zarvă cu cutia de viteze manuală, ca un parteneriat perfect, fără ca unul să considere că e mai important decât celălalt. Am rulat după pofta inimii pe asfalt și am depășit în situații mai complicate pentru a testa reacția promptă a mașinii. Cum spuneam mai sus, parcă ar fi știut ce am nevoie și parcă era deja pregătită să efectueze manevra fără emoții. Nu însă și fără emoție, degajând o plăcută senzație de încredere, dar nu pentru a ajunge să exagerezi, ci să știi că te poți baza pe ea. Coloana de direcție aș fi vrut-o poate ceva mai rigidă, nu însă și suspensia, care părea că a descoperit echilibrul optim între asfalt și drumurile de țară pe care m-am abătut imediat ce am găsit ocazia.
Dar una din marile bucurii pe care Vitara știe să le ofere, ca toate modelele Suzuki de altfel, este legată de consum. Când am început testul, consumul mediu afișat era deja sub 11 la sută, ceea ce era mai mult decât încurajator. N-am mers prea tare, v-am spus că am și uitat să cuplez modul SPORT, dar nici n-am prea simțit nevoia ca mașina să-mi ofere mai mult. N-am simțit deloc că aș fi vrut mai multă putere, nici chiar când o cam chinuiam pe la 1.000 de ture, iar ea se străduia să nu se sufoce deși la bord eram sfătuit să retrogradez treapta de viteză.
Am remarcat frâna de motor bună, care chiar încetinea mașina, iar mai târziu că avea să apară un martor de bord care sugera încărcarea bateriei de 48 V a sistemului Suzuki Mild-Hybrid imediat ce luam piciorul de pe accelerație. Am condus cât mai aproape de viteza maximă legală prin afara localităților, iar consumul mediu se cifra sub 5 la sută, ceea ce pentru mine era suficient. L-am resetat pentru oraș, propulsorul era deja cald, aerul condiționat nu aveam de ce să-l fi folosit, am acumulat kilometri pentru a deveni relevant, iar când a scăzut la 6,5 chiar nu aveam de ce să mai insist...
Citiți și: Noul Suzuki S-Cross va prelua succesul repurtat de Vitara și îl va duce la alt nivel!
