Test Autoplay: SsangYong Rexton facelift – Amiralul cu mult bun simț!

Rexton este nava-amiral a gamei SsangYong și rulează într-o companie extrem de selectă și nu prea numeroasă de mașini de teren. Modele legendare, modele de referință, modele apreciate și-ți trebuie nu doar curaj să te prezinți într-o asemenea zonă de parcă ai încerca fără plasă de siguranță un salt complicat până și pentru cei obișnuiți să atingă perfecțiunea.

Iar am nimerit un weekend cu temperaturi de peste 30 grade Celsius. Nu e cea mai potrivită vreme pentru o întâlnire cu o mașină, dar Rexton nu mai este de ceva vreme o mașină oarecare. Modelul oferit de dealerul Open Auto Center Iași era negru cu piele bej, o combinație irezistibilă, în varianta de echipare Premium cu pachet Premium Plus. Nu sunt neapărat un împătimit al mașinilor de teren, nu mă dau în vânt după tapițeria din piele, poate și pentru că pielea care-mi place mie probabil nu mi-o voi putea permite vreodată. Dar pielea de pe Rexton nu doar că mi-a dat o senzație plăcută, dar n-am găsit-o niciodată încinsă, deși de multe ori mașina a avut destul de îndurat în soare.

Senzația de spațiu din belșug este însă copleșitoare în Rexton. Mai mult, culoarea tapițeriei adâncește senzația de spațiu, iar când am urcat în spatele șoferului n-am atins cu genunchii spătarul scaunului din față. N-am măsurat nici distanța pe care o mai aveam până să-l ating, dar nici n-am descoperit vreun compromis în portbagaj. Și acolo spațiu din belșug, capacitatea depășind 1.000 de litri. Spătarul banchetei poate fi reglat, fracționat, iar scaunul pasagerului poate fi controlat din spate, având comenzi în lateral, stânga. Nu este exclus ca în spate dreapta să urce cineva care are nevoie de confort la superlativ și să așeze scaunul din față după bunul său plac.

Mașina în care chiar trebuie să urci are un display central plin de informații, o tabletă de dimensiuni generoase în centru, sub ea sunt gurile centrale de ventilație care se deschid sau se închid deplasându-le de la stânga la dreapta, mai jos au fost plasate comenzile pentru climatizare, iar până la spațiul pentru încărcarea wireless a smartphone-ului sunt comenzile pentru scaunele din față - ventilare, respectiv încălzire. Butoane și spații utile pe tunelul central, trapă deasupra lor, dar peste tot în habitaclu privirea îți este răsfățată cu lucrătura de calitate, efectuată cu un simț de răspundere ce nu poate fi decât apreciat. Conectare simplă cu smartphone-ul, iar sistemul audio este decent pentru radio, însă joacă în cu totul altă ligă atunci când muzica este furnizată de telefon, practic sunt îndeplinite mai toate condițiile pentru o călătorie oricât de lungă.

SsangYong Rexton facelift era dotat cu un motor Diesel de 2,2 litri ce dezvolta 202 CP, iar cuplul trecea bine de 400 Nm. Suficient pentru a depăși partenerii de trafic ocupați poate mai mult cu telefoanele, depășiri pe distanțe scurte fără să calc prea tare accelerația, fără să rulez în modul SPORT, ci în NORMAL, dar pentru Rexton nu este chiar exclus ca multe astfel de detalii care ne fac deplasarea mai ușoară, mai plăcută, să le considere normale. Dar să vă spun ce am pățit chiar în primii kilometri de când am pus în mișcare mașina lungă de 4,85 metri și înaltă de 1,80 metri.

Mi s-a părut mie la început că-i cam plăcea să țopăie, că roțile cu jante strălucitoare precum trofeul Ligii Campionilor la fotbal ar fi preferat să urce pe dealuri, să lupte cu denivelările, cu noroiul, nu cu asfaltul încins. Am început să calc accelerația, să intru mai hotărât în virajele urbane și chiar când constatam că traiectoria ordonată de volanul precis era fără cusur și aveam de gând să mai supralicitez am sesizat că un SUV, tot negru, tot „amiral”, dar sub pavilion suedezo-chinez, așadar cu ceva mai multe galoane, se pregătea să efectueze un viraj la stânga. Bine că experiența m-a sfătuit să frânez din timp, deoarece acel SUV nu doar se pregătea de viraj, nu doar se asigura că poate efectua manevra în siguranță, ci chiar a virat la stânga. N-aș crede că a vrut cu atât de mult sânge rece să verifice siguranța de care beneficia, dar dacă nu frânam până aproape de oprire impactul ar fi depins probabil de sistemele de siguranță.

Ca o mică paranteză, că acum mi-am amintit, ar fi că frâna mi s-a părut la început cam moale pentru o mașină atât de mare, dar n-am avut deloc impresia că n-aș putea opri în maximă siguranță, iar într-o situație când sârguincioasa cutie de viteze automată era cuplată în marșarier mașina a frânat singură când a considerat că nu mă puteam deplasa în siguranță. Eu însă chiar mergeam ca un melc eliberând ușor frâna, încercând să nu deranjez deloc ca să mă pot înscrie în trafic, dar tot a oprit mașina, deși nu consideram că ar fi fost obligatoriu. Am închis paranteza și era limpede că SUV-ul cu pricina nu putea scăpa fără flash-uri și claxon.

Degeaba afișa în acest caz luminile de avarie, mai ales că în dreapta era un tip cu telefonul la urechea dreaptă, dar întâmplarea a făcut să avem traseu comun și când am avut prilejul am ajuns pe banda din stânga sa pentru a vedea cine era la volan. O tipă care nu arăta de parcă ar fi terminat de curând liceul. Nu am dat geamul jos, nu aveam ce dialog să încheg. Mă uitam la ea întrebător dacă înțelegea ce se putea întâmpla. Cu mâinile împreunate în dreptul pieptului puteam citi ușor ce spunea: „Nu v-am văzut!”... Am lăsat totul în urmă, dar să nu vezi în plină zi un Rexton în toată măreția sa...

Am insistat poate mai mult decât era cazul doar pentru a recomanda că e bine să fim cu ochii în patru tot timpul. Dacă aș fi condus cu ochii în telefon, cum a ajuns deja o modă, aș fi văzut că acel SUV se pregătește să vireze la stânga și, cum normal era să-mi acorde toată prioritatea din lume, aș fi continuat să rulez cu ochii în telefon și am fi ajuns, cum am spus și mai sus, doar la mâna sistemelor de siguranță.

Te simți sigur în Rexton, te simți confortabil, mașina îți dă o stare bună. Modelul testat costă 49.930 de euro (TVA inclusă), dar impresia generală este că primești la fel de mult precum alte modele mult mai scumpe, iar despre consum poate ar fi fost bine să fi încercat să merg și eu mai economic. M-am bucurat însă cât am putut de puterea mașinii ce beneficiază de zece ani garanție și de tot ce oferea ea, așa că la „drum lung” am văzut sub 9 la sută, iar prin oraș ceva-ceva mai mult de 12 după virgulă. Motor mare, viguros, dar silențios, mașină mare, de peste două tone, încăpătoare, așadar nici nu prea avea cum să meargă doar cu apă plată cu lămâie!

Citiți și: Final rodnic de primăvară pentru înmatriculările de autoturisme noi în România!

Comments are closed.