Au trecut doi ani de la întâlnirea cu facelift-ul generației precedente Suzuki Vitara. Era tot o zi frumoasă de toamnă din ce-mi amintesc, dar parcă mai spre iarnă. Acum parcă ar fi fost o zi de vară, cu un soare ce parcă se afla pe ultima sută de metri cu tot ce ne putea răsfăța. Adevăratul răsfăț era însă în interiorul modelului care continuă să surprindă plăcut de parcă acesta ar fi cuvântul de ordine la Suzuki, și nu doar pentru Vitara, ci pentru întreaga sa gamă de autoturisme.
Suzuki n-a umblat prea mult la exteriorul mașinii pe care când a hotărât s-o modifice radical, așa cum am văzut-o în premieră mondială cu ani în urmă - când saloanele auto încă mai transmiteau emoție -, a modificat-o cu atât de mult simț de răspundere încât acum aplică vreo tușă pe ici pe colo, cu multă grijă, pentru a nu știrbi deloc din acea siluetă cu care și-a făcut loc într-un segment foarte populat. Evident, sunt modificări în toate zonele importante la noul model, dar Vitara rămâne în continuare inconfundabilă!
Interiorul modelului oferit la test de dealerul Doly Iași te primește cu un nou display central care mi-a permis imediat să beneficiez de Apple CarPlay fără fir. Conectarea a fost rapidă, mi-ar fi plăcut să regăsesc ceasul analog între aeratoarele centrale, iar calitatea instalației audio este peste medie. M-am declarat mulțumit fără să apelez la setări și am pornit din loc curios să văd ce-mi mai oferă motorul Boosterjet de 1,4 litri și cei 130 CP pe care-i dezvoltă modelul mild-hybrid cu tehnologie 48 V. Principale atribute ale mașinii au rămas neschimbate. Se conduce lejer prin oraș, dar din când în când dă acele semne de sportivitate care te îmbie să ieși din localitate. Și chiar asta aveam de gând, dar mai întâi am cuplat din modul AUTO în SPORT și deja motorul suna altfel. Nu știu cum or fi etajat inginerii Suzuki treptele de viteză din cutia manuală cu șase rapoarte, dar aproape indiferent ce făceam nimeream în zona de cuplu care rezolva orice situație, deși când mai aruncam și câte un ochi pe turometru sesizam valori sub 2.000 rot/min.
Mașina tot bine închegată a rămas, tot omogenă, cu o suspensie confortabilă pe asfalt, cu același potențial de a aborda ceva mai sportiv virajele. Chiar mă bucuram de acea zi însorită, de calitatea sunetului deopotrivă oferită de instalația audio, cât și de motor, când în depărtare am zărit un drum ce urca până sus, pe culmea unui deal destul de înalt. Drumul îngust, cam ca o potecă, șerpuia cam pieptiș și mi-am zis că e totuși prea departe ca să ajung la el. Deja mersesem suficient cât să mă lămuresc în privința Noii Vitara, dar imaginea pe care o aveam în față era prea atractivă, iar pe vitezometru pătrundeam deja în jumătatea dreaptă. Am mai luat vreo două curbe largi, iar drumul de țară era tot mai aproape. Acum nu mai exista cale de întors, era doar pericolul să-l ratez. Mi-am ascultat intuiția și am apucat în direcția bună deși nu-l mai văzusem de secunde bune și iată cum dintr-o dată asfaltul s-a oprit brusc!
A început un drum de pământ, bine bătătorit de secetă, cam argilos aveam să-mi dau seama mai spre culme, drum care devenea din ce în ce mai îngust. Nu exagerat de abrupt, cum te poți păcăli de la mare distanță, dar plin de șanțuri, nu foarte late, dar adânci, care nu lăsau loc de prea multe variante pentru a așeza roțile. Din loc în loc, pe stânga, devenea atât de îngust încât roțile erau tangente cu porțiunea dealului ce s-ar putea dovedi o excelentă pârtie de schi! Drum plin de gropi și denivelări care a arătat că Noul Vitara este, cum am mai spus, o mașină bine închegată, iar tracțiunea integrală a avut și ea un cuvânt de spus. Am urcat totuși fără să forțez mașina, însă cu destulă atenție. Pe la jumătatea dealului, drumul devenea și mai abrupt și am găsit un loc unde să opresc puțin pe dreapta. Am coborât din mașină pentru a admira peisajul, iar vântul a apărut ca din senin. Pământ gălbui, crăpat, dar privirea mi se îndrepta spre drumul ce nu doar că urma să capete ceva grade de înclinare în plus, dar mai și cotea brusc la stânga spre culme, iar de acolo nu se mai vedea nimic!
Nu mă mai puteam opri. Noua Vitara merita să străbată traseul despre care cu vreo douăzeci de minute în urmă nici nu știam că există. Am urcat, încetișor, am accelerat când a fost nevoie pentru a fi sigur că nu mă voi poticni și am trecut de partea aceea suficient de abruptă. Virajul la stânga de care pomeneam n-a fost chiar așa delicat, dar imediat după el am văzut praful de pe drum înălțat de vânt la vreo doi metri și după câteva zeci de metri eram pe culme. Drumul se „îndreptase” vizibil și chiar n-am fost curios să văd până unde ducea. L-am putut urmări cu privirea poate vreo două sute de metri, însă îmi era deja suficient. Așa cum orice problemă de matematică, fizică sau chimie ți se pare simplă după ce ai rezolvat-o, așa și despre acest drum aș zice că nu era chiar așa de speriat. O veritabilă provocare putea fi dacă era ud, dacă era acoperit cu zăpadă, dar Noua Vitara are un buton LOCK în stânga selectorului privind modul de rulare, are și un mod de rulare SNOW, așa că n-aș fi chiar neliniștit.
Am coborât, tot cu atenție, bucurându-mă de priveliște și mulțumit de cum s-a comportat mașina care costă 25.860 de euro (TVA inclusă), iar în această perioadă se poate opta pentru pachetul Ultra All Inclusive potrivit! Poate fi aleasă o vacanță-cadou sau un voucher pentru combustibil (sau o combinată între cele două), se poate opta pentru întreținere gratuită timp de cinci ani / 100.000 km, a treia opțiune fiind un set de roți de iarnă cadou.
Până să predau mașina am încercat să mă edific în privința consumului. Rulând, destul de ponderat, mai mult prin afara localităților, dar pe SPORT, se situa în jur de 5,5 litri la sută, iar prin oraș, pe modul AUTO, am făcut kilometri doar ca să-l văd cam pe unde se va opri din urcat, deoarece am resetat consumul mediu înainte de a coborî o pantă cam lungă. La 5,7 a făcut un popas, a scăzut la 5,6 și a continuat să urce. La 6 la sută a stat cel mai mult, i-au trebuit minute bune să urce la 6,1 și eu deja eram mulțumit. Probabil ar mai fi urcat pe măsură ce traficul ar fi devenit infernal, dar nu la vreo valoare de speriat pentru mașina ce măsoară aproape 4,20 metri, are spațiu decent în spate și în portbagaj și este tot mai bună de la o generație la următoarea.
Citiți și: Test Autoplay: Noul Suzuki Swift – Un clasic din clasa mică într-o lume a SUV-urilor!
