De douăzeci de ani Dacia tot construiește zi de zi cu multă migală și maximum de eficiență. A început cu Logan o poveste primită cam cu rezerve, dar transformată repejor într-un un succes ca o cheie cu care avea să deschidă noi și noi orizonturi. Marca a început să lase deoparte mantia „low cost” și să se acopere cu „smart buy”, a cucerit noi și noi clienți, noi și noi teritorii, ajungând, fără falsă modestie, să cam facă legea printre vânzările europene în rândurile persoanelor fizice. A clădit cu cap, n-a prea făcut pași greșiți, a ținut mereu cont de cerințele clienților și, după douăzeci de ani, le-a pus în față un model cu care intră într-o altă ligă: Bigster.
M-am întâlnit cu Bigster la concesionarul Casa Auto Iași, dar nu la Valea Lupului, ci la Centro, în Calea Chișinăului, în prima sâmbătă din aprilie, cu o vreme ce părea primăvăratică într-un weekend cu prognoze hibernale. Hayon-ul electric și parbrizul încălzit au fost primele detalii care mi-au atras atenția, urmate la mică distanță de sunetul de întâmpinare, atât de ferm, de curat și de impunător încât dacă ar fi fost auzit la un concurs de interpretare ar fi fost oprit de jurați și trimis direct în finala finalei. Sunetul ce promitea o audiție demnă de modele mult mai scumpe acompania jocul dinamic pornit pe generoasele display-uri și tot cum am urcat am remarcat înălțimea consolei centrale, ce adăpostește și un compartiment frigorific! Și Bigster este înalt, 1,66 metri, iar scaunul șoferului suportă și reglaje electrice, nu doar că este comod și pregătit să ofere o bună susținere laterală.
Am efectuat ultimele reglaje pe cadranul de bord digital, am conectat telefonul la Apple CarPlay pe tableta de pe consola centrală unde sunt poziționate și câteva utile butoane fizice, și mă pregăteam să plec când se îndreptau spre mașină un domn și o doamnă, amândoi de vârsta a doua. Domnul m-a întrebat politicos dacă poate să se uite un pic în interiorul mașinii. I-am explicat ce rol aveam eu în asociere cu Bigster, dar, deși mă cam grăbeam, m-am pus imediat în locul său și l-am lăsat să inspecteze mașina. Părea să știe destule despre Dacia, nu știu dacă nu cumva venise de fapt pentru Duster, vorbea destul de mult, dar era un tip plăcut, însă doamna nu spunea nimic. Domnul s-a uitat în portbagaj, a urcat în față, dar nu la volan, am vorbit câteva minute despre mașină, iar singura sa nelămurire era legată de service-ul părții electrice din combinația Hybrid 155 (155 CP) dintre motorul electric și bateria electrică de tracțiune de 280 V și propulsorul termic de 1,8 litri. Mi-a spus că ar folosi Bigster în proporție de 80% pe asfalt, doamna tot tăcută a rămas, iar eu am plecat.
Spuneam de sunetul de întâmpinare, dar sunetul de la radio era unul cum nu prea găsești dacă instalația audio nu este una premium. Atât de bine suna încât n-am avut nevoie de vreun alt reglaj. Voiam însă și mai mult, dar n-am găsit repede setările pentru sunet și am început să mă bucur când își intra în rol și motorul termic, cu un sunet viguros, ca un semnal că era acolo în caz că ar fi fost nevoie să facă repede ordine pe șosea. Tandemul Hybrid de pe Bigster chiar este la înălțime și se împacă de minune cu cutia de viteze automată, prezentă mereu la datorie. Suspensia a fost setată ideal pentru mine ca să facă față și denivelărilor mai mici, dar și gropilor din teren accidentat. Depășeam tot ce voiam, iar în curbe am intrat prevăzător la început. Nu știam cum va reacționa Bigster la 4,57 metri lungime și 1,66 metri înălțime, dar m-am convins repede că l-am cam subestimat. Intram ceva mai tare și în virajele mai strânse și n-am avut vreo emoție, depășeam în continuare tot ce era de depășit, și mai ales pe distanțe scurte, în deplină siguranță, depășiri pe care cu mașina mea nu le-aș fi încercat. Fără să-mi propun, nici n-am știut când am acoperit un traseu ce de regulă mi se pare că îmi ia destul timp și din această cauză îl cam evit.
N-am avut însă ce face și m-am oprit pe drumul de întoarcere pentru câteva poze și am zărit pe un drum paralel, situat la câțiva metri mai jos, o căruță cu doi cai albi, bine îngrijiți, cum străbătea în viteză un drum de țară plin de noroi de la ultimele ploi căzute. Intuiți cam ce gânduri aveam. Văzusem însă de la plecare că mașina era dotată cu anvelope de vară, iar până atunci nu sesizasem nimic despre vreo tracțiune 4x4, de fapt indisponibilă pe Hybrid 155. Credeți cumva că am rezistat? Dar să vedeți ce-am făcut! Am cotit dreapta într-un veritabil ac de păr și am zis să văd mai întâi ce se petrece pe iarba încă udă. Aveam deja scenarii dintre cele mai diverse, dar am oprit un pic în pantă să văd dacă tracțiunea față putea împinge mașina înapoi. Ce să vezi? A început derapajul, a început să apară noroi pe capotă.
Peripeții prin iarbă udă și noroi cu pneuri de vară și tracțiune 4x2!
N-am reușit să dezactivez controlul tracțiunii. Mașina sesiza că pierdea aderența și tăia alimentarea când eu aveam mai mare nevoie de ea. N-aveam altă variantă decât să cobor înainte pe o pajiște verde cu un diametru mai mare decât cel de bracare, dar cu câteva înalte cioate de copaci printre care nu puteam să fac slalom. Soluția era să opresc, să dau un pic în spate, ceea ce era simplu, pentru că aș fi mers cu spatele la vale, dar mai erau câțiva metri până să intru în pădurea, care tot în vale era. Când însă să pornesc înainte, într-o rampă destul de înclinată, s-a întâmplat ce anticipam. Martorul de la bord cu mașina care alunecă se agita continuu, cauciucurile aproape nu se mai vedeau de noroi, iarba era rasă de roți, iar meciul de rugby la care trebuia să ajung se apropia de start. Voi să nu faceți însă ca mine, chiar dacă aveți pretenția de la Bigster că fiind sub sigla Dacia să facă tot ce-i porunciți chiar dacă n-ar fi în stare nici mașini de două-trei ori mai scumpe să se descurce în asemenea situații.
Cauciucuri mai potrivite pentru noroi m-ar fi ajutat mai mult, dar nu sunt convins că tracțiunea 4x4 ar fi fost mai eficientă. Dacă aș fi putut scoate ESP-ul șansele să mă fi descurcat ar fi crescut, dar trebuia să mă descurc și cu ce aveam la dispoziție. Am avut încredere în Bigster și eram cumva convins că voi ieși din acel impas chiar și după ce am încetat să mai sper că voi deconecta ESP-ul. Am coborât pe iarbă și prin noroi cu tălpile albe, imaculate, ale papucilor mei și am găsit câteva ramuri de copac. Le-am așternut câte trei sub fiecare roată din față, cam la zece centimetri una de alta, parcă la una am avut să pun și în spate, am cuplat în treapta „B”, indicată în special pentru frâna de motor mai eficientă pe drumuri cu aderență scăzută și poziționată în spate la „D”, și-am mângâiat pedala de accelerație cât de tandru am putut. Nu încrezător sută la sută că Bigster va merge înainte, dar iar l-am subestimat. S-a pus în mișcare cu o siguranță copleșitoare, însă rampa urma să atingă maximum de înclinare. S-a mulat pe pajiștea verde de parcă ar fi avut șenile în loc de cauciucuri de vară, a încălecat coama, piciorul l-am înțepenit pe accelerație pentru a ieși la asfalt. Rampa s-a mai domolit și practic nu se mai putea întâmpla nimic, ci doar că m-am ales cu o mașină împroșcată cu noroi pe capotă și pe portierele din față, dar mai ales cu un Bigster de toată încrederea.
N-aveam deloc de gând la început să văd cum se comportă Bigster în teren accidentat și încă îmi răsunau în urechi ultimele cuvinte ale domnului de care v-am povestit la început: „80% pe asfalt”. Nu m-am putut abține și e bine de știut că Bigster știe cum să se descurce și în situații dificile, numai să nu-i cereți mereu imposibilul!
Am resetat consumul mediu când am reintrat în Iași, am mers vreo zece kilometri până am oprit, dar nu vă pot spune cât era afișat. Am făcut însă altceva. În dimineața când am predat mașina, l-am resetat din nou. 4 grade Celsius, doar doi kilometri până la Casa Auto – Centro, trafic mediu. Consum mediu 6,8 la sută. Iar din cei doi kilometri mai puțin de jumătate a mers electric sută la sută, cu un sprint în care am depășit viteza maximă și tot pe electric a rămas până să opresc la primul semafor, când a intrat în acțiune motorul termic. Încă doi kilometri și cred că-l coboram lejer sub gradele de-afară. Am urcat în mașina mea, cu motor de 1,6 litri. Tot 4 grade Celsius erau. Măcar doi kilometri am avut de parcurs până la următoarea destinație. Consumul mediu afișat? 14,8 la sută!
Iar la ce dotări are Bigster eu doar visez pe mașina mea decent echipată. Modelul testat costă 30.822 de euro (cu TVA), fără bonusul acordat prin Programul Rabla, iar multe dintre dotări nici nu le-am amintit. Utilă mi se pare cea care deschide mașina când te apropii și o închide când te depărtezi, de ea mi-am amintit prima, dar cu siguranță mai sunt destule pe care le-am uitat, deși n-ar fi meritat deloc. Scriu mai mult că poate îmi mai aduc aminte de vreuna, cum ar fi portbagajul de 667 litri și gurile de ventilație pentru locurile din spate. Sunt multe dotări, sunt importante, n-ar fi meritat omise...
Ce-aș lua cu mine? Recunosc că mi-era dor de mirosul de Dacie nou-nouță, dar de la Bigster aș fi plecat cu sprinturile năucitoare, precum și cu suspensia atât de bine setată. Prin oraș ascult numai radio și mi-ar plăcea să am zi de zi sunetul de pe Bigster și dacă tot veni vorba de oraș nu mi-ar displăcea deloc să am consumul lui Bigster.
Citiți și Test Autoplay: Mercedes-Benz EQB 300 4MATIC facelift – Încredere stelară!
