De cum am deschis portiera am știut că Mercedes-Benz EQB 300 4MATIC facelift este o mașină cu greutate. Nu doar că pe cântar trece binișor de două tone, dar și portiera se simte că este grea. „Grea” și pentru că pe ea sunt reglajele electrice cu trei memorii pentru scaunul șoferului, înconjurate de steluțele prezente și în dreapta planșei de bord, precum și la exterior, învăluind logo-ul în partea frontală, și la fel de privilegiat la acest capitol este și pasagerul. Scaunele sunt tari, cu bună susținere, iar imensul display, nu foarte înalt, cât să nu știrbească deloc din vizibilitatea asupra parbrizului, are o rezoluție excelentă și se bazează pe un azuriu cuceritor. Asupra cascadelor de setări nu voi zăbovi deloc, eu am accesat repede Apple CarPlay, dar nu m-am prins că resetarea consumurilor se face doar apăsând scurt, nu lung, butoanele de pe volan ce mai mult se vor a fi tactile, butoane ce nu doar că sunt foarte folositoare, ci dau o notă de eleganță, de rafinament unui volan atât de fin și delicat ce nu se mai satură să-l atingi.
Am știrbit un procent din bateria încărcată la maximum la una din prizele de la dealerul Casa Auto Iași și m-am pus în mișcare. Ca de obicei cu mașinile electrice, am început cu ECO. Mașina parcă plutea, dar mă așteptam, nu putea fi deloc o surpriză. Orice Mercedes-Benz are asta în ADN. Confortul este garantat. Dar de data asta parcă s-a întrecut pe sine. Erau denivelări pe care totuși mă așteptam să le simt mult mai prezente în habitaclu, dar ați văzut probabil vreun film în care politicosul domn își întindea generos parpalacul peste o băltoacă, iar partenera sa trecea de parcă nu plouase pe acolo de câteva săptămâni. Tot așa și eu mă întrebam ce-o fi fost între roțile din față de parcă ieșea repede și se întindea peste denivelare ca mașina lungă de aproape 4,70 metri să-și continue nestingherită plutirea stelară.
Despre sunetul oferit de Burmester nu se poate scrie, n-are rost, ci doar asculta. Sigur, se poate și scrie, dar văd doar un fond alb, nicidecum vreun portativ, așa că unde vedeți Burmester fiți siguri că ați nimerit unde trebuie. Filarmonică, operă, studio, aveți biletele asigurate, accesul garantat. Chiar și o banală discuție telefonică ai impresia că se poartă într-un studio, dar cu așa o mașină nu prea vorbești la telefon, ci desenezi pe asfalt tot felul de traiectorii și-mi aduc aminte că pe cadranul central am ales modul SPORT, cel care îți spune ce-i cu G Forces, iar în mijloc plasase un OZN roș-albastru pe care l-am botezat imediat „Saturn”. Ei bine, „Saturn” se deplasa în funcție de cum roteai volanul, dar l-am văzut pe viraje strânse abordate cu simț de răspundere lovindu-se cu putere de toate marginile, de săracul cred că s-ar fi învinețit tot! L-am trimis după câteva minute la „refacere”, cum scufundătorii la mare adâncime intră într-o cameră de decompresie după ce au ieșit din apă.
Spuneam că am început pe ECO, dar nu v-am spus că eram deja mulțumit de cum se comporta mașina. Motorul de 228 CP îmi asigura tot spectacolul de pe șosea. Sigur, am mers apoi pe Comfort doar ca să ajung la SPORT, iar când ai selectat acest mod ai de așteptat o secundă până ca mașina să devină o săgeată scăpată dintr-un arc parcă din altă galaxie. O săgeată care nu ratează ținta, indiferent cât de departe este.
Ținta mea era însă malul unui iaz. Nu eram prea încântat pentru cum ar fi ieșit acolo pozele la acea oră. Cum mă tot uitam pe dealuri, am zărit un drum ce șerpuia printre toloaca atât de verde de parcă era un iaz de smarald. L-am zărit că ducea până pe culmea dealului de pe stânga, dar deja îl ratasem. Înaintam tot cu gândul că poate n-ar fi fost chiar rău să fi văzut cum urcă mașina și pe un drum despre care nu știam mai nimic. Plouase cu câteva zile înainte, nici nu m-am uitat cu ce fel de anvelope erau echipate jantele din generosul pachet AMG, dar nu mai conta. Am oprit, mi-am mai verificat deplasarea în marșarier și am cotit stânga.
Câteva zeci de metri am mers cam la vale, drumul era îngust. Am ajuns la iarbă și am început urcarea. Mult spus drum, era o mai mult o cărare, cu denivelări destul de pronunțate. Destul de uscată, deși prin iarbă am întâlnit destule porțiuni moi. Am făcut un popas pentru poze la primul etaj al unui deal terasat
în funcție de meandrele drumului. Oricâte gânduri îmi făceam, tot cel care mă ducea pe coama dealului a fost biruitor. Provocările au venit una după alta, deoarece coturile erau aproape în loc, rampele - destul de abrupte, iar gropile apăreau de te fereai de una ca să dai în alta și mai adâncă! Dar nici nu prea aveai unde să te ferești, că practic înaintam pe niște șanțuri destul de pronunțate. EQB facelift n-a fost deloc impresionat și a rulat liniștit de parcă ar fi fost la promenadă în parc.
Spre culmea dealului, arătura de primăvară era deja efectuată și chiar n-am fost curios să văd ce era și dincolo de culme. Cum am ieșit din șanțurile pe alocuri colbăite cu nisip fin și albicios, numai bun pentru o plajă la malul unei ape turcoaz, și am dat de o zonă cu iarbă am întors mulțumit de cum a decurs ascensiunea. EQB facelift s-a pus pe coborât tot fără să țină prea mult cont de ce întâlnea în cale. Gropile din șanțuri erau rezolvate cam tot prin aceleași metode nescrise în specificații, de care am amintit și mai sus. Parcă ar fi avut dedesubt un „stomatolog” ce „plomba” în regim de urgență numai el știind cu ce de mașina trecea fără să trimită impresii în habitaclu. Tăcută, că nu avea limitări de viteză pe care eu le tot depășeam și ea mi le semnala cântând. Mai erau și porțiunile destul de abrupte, iar mașina se înclina de simțeam deja iarba gâdilându-mi tălpile, însă înainta fără să crâcnească. Misiune îndeplinită, am revenit la drum neted, că asfalt nu era, am trecut prin dreptul iazului, dar deja v-am spus de iazul de smarald, de nisipul fin și albicios din preajma unei ape turcoaz, așa că am mers mai departe.
Nu m-aș opri din povestit, cum nu m-aș fi oprit eu prea repede nici din a merge cu o astfel de mașină. Nu prea știu însă ce să vă zic despre consum. M-am bucurat de mașină, am tras de ea de cânta pe toate vocile posibile la cum nu țineam cont de limitările de viteză, iar consumul mediu nu l-am văzut trecând de 22,5 kWh/100 km. Am văzut însă pe cadranul digital din dreapta ce arăta consumul instantaneu cam cum ar trebui mers cu gândul la consum și mai ales prin oraș cred că se poate jongla lejer prin jurul a 15 la sută, poate chiar mai puțin, ceea ce la bateria de 66,5 kWh ar însemna o autonomie de peste 400 kilometri. La cum am mers eu, la ce procent din baterie am consumat și la numărul de kilometri parcurși ar rezulta o autonomie de peste 350 kilometri pentru mașina dotată printre multe altele cu pachet AMG Line Premium și trapă panoramică și poate să coste 38.255 euro (fără TVA).
Cum este posibil?
Mercedes-Benz EQB 300 4MATIC facelift beneficiază de avantaj client eco în valoare de 10.438 de euro (cu TVA), alături de avantajul eco al tichetului Rabla Plus. În plus, Casa Auto Iași oferă stația de încărcare și montajul gratuit, Casco gratuit 6 luni, livrare la domiciliu, posibilitate de finanțare atât pentru persoane fizice, cât și juridice, cu dobândă fixă de 4,99% pe an și rată lunară ce poate începe de la 524 euro (fără TVA), prin finanțatorul Mercedes Benz Leasing IFN. Mașina are garanție de 4 ani în limita a 200.000 km, cu posibilitatea de extindere până la 6 ani. Bateria de înaltă tensiune are garanție 8 ani sau 160.000 km.
Ce-aș lua cu mine? Fără discuție, puterea motorului, disponibilă imediat, oricând, dar mai ales încrederea pe care mașina asta o are în ea și pe care o inoculează și celor pe care-i găzduiește, mai ales în spatele volanului.
Citiți și AutoFest – Reduceri pe Roți: festivalul mașinilor rulate la Casa Auto Iași!
