Material „propulsat” de Casa Auto Iași.
Anul trecut, cam tot pe vremea asta de toamnă cu accente primăvăratice, mă declarasem încântat de cum se comportase Dacia Jogger în varianta ECO-G 100. Am rulat atunci în exclusivitate cu GPL și am așteptat din nou să ruginească frunza din vii pentru a mai face un pas, la Jogger Hybrid 140, oferit tot de concesionarul Casa Auto. N-am putut rula în exclusivitate în modul electric - este totuși un full hybrid, nu unul sută la sută electric sau chiar un hybrid plug-in -, dar legat de acest aspect nici nu mă așteptam să merg pe distanțe atât de lungi și cu viteze așa mari cu „EV” scris cu verde pe cadranul de bord.
Recunosc că am cam evitat să scriu despre mașinile full hybrid. Ștacheta a fost înălțată în 2007, în urma unui drum până la Salonul Auto de la Frankfurt și înapoi cu o Toyota Prius care cam atrăgea atenția cetățenilor germani. Știu că am avut un consum mediu de puțin peste 5 la sută pe câteva mii de kilometri, dar tot n-au reprezentat o atracție. Doar câteva sute de metri rulate în regim electric la viteze de oraș nu mi se părea suficient pentru a fi într-adevăr grijuliu cu mediu. Am considerat însă că de la motoarele termice ar trebui parcursă și etapa hybrid plug-in până la motoarele sută la sută electrice, dar nu acum este momentul acestei discuții, ci că am mers kilometri buni prin oraș cu Jogger Hybrid 140, primul full-hybrid din istoria Dacia. N-am stat să număr câți au fost, dar de când am apăsat butonul ECO am mers doar electric până la destinație. Iar mașina s-a încăpățânat să nu apeleze deloc la motorul pe benzină de 1,6 litri deși am călcat de câteva ori mai apăsat accelerația. Afișajul nu-mi arăta că bateria ar fi fost prea bine încărcată, ci doar ceva mai mult de jumătate.
Am fost surprins la deplasarea în afara localităților că Jogger Hybrid 140 nu părăsea zona electrică nici când apăsam cu încredere accelerația și treceam de 70 km/h și iată cum se explică și consumul mediu de 4,5 litri/100 kilometri obținut fără să apelez la un condus economic. N-am avut deloc nevoie de aer condiționat, nici n-am prea trecut de 120 km/h, dar în rest am sprintat de fiecare dată când a fost nevoie.
Am fost însă mai degrabă curios să văd cât de agilă este prin oraș mașina lungă de 4,55 metri și înaltă de 1,70 metri. Sprinturile sunt cu mult peste nivelul celor 140 CP anunțați, ba chiar îți îndreaptă lejer spatele lipindu-l de spătar dacă piști cum se cuvine accelerația. N-a fost nevoie s-o duc prin curbe strâmte, am simțit-o bine lipită de drum și sigură pe ea în schimbările bruște ale benzii de deplasare, efectuate în maximum de siguranță și fără a deranja ceilalți participanți la trafic.
V-am spus de consumul la drum lung și am fost curios și de cel prin oraș. Cu motorul încă rece îmi afișa un consum mediu ce abia trecea de 3 litri la sută, dar parcă și eu am mers cam încet. L-am resetat și am început să accelerez de am pornit de pe la 8,8. A tot scăzut pe măsură ce se adunau kilometrii, mergeam fără pic de reținere, iar când l-am văzut scăzând sub 6 eu eram deja mulțumit. Sunt convins că rulând mai cu grijă și exploatând la maximum butonul ECO probabil va fi obținut prin oraș un consum de drum lung, dacă nu chiar și mai bine.
Nu mă voi opri asupra dotărilor mașinii, fiind în linii foarte mari similare modelului Jogger ECO-G de anul trecut. Am descoperit însă un full hybrid de încredere, prețul de listă pentru mașina testată fiind 26.000 de euro (TVA inclusă), în nivelul de echipare Extreme, cu 7 locuri, dar cu dotări care au ajuns la Dacia mai devreme decât mă așteptam. Cine n-are nevoie de 7 locuri, al treilea rând de scaune fiind scos în mai puțin de 30 de secunde, va beneficia de un portbagaj imens de te miri de ce mai sunt deja instalate pe cupolă barele longitudinale pentru un portbagaj suplimentar, iar prețul de listă scade la 25.100 de euro.
Prin Programul Rabla se apropie vertiginos de 20.000 de euro și vorbim de un model despre care anul trecut spuneam că are atribute și de break, și de monovolum, și de SUV. La cât de precis rulează pe asfalt și cât de bine se pretează și pentru drumuri mai accidentate, beneficiind de o gardă la sol înaltă, m-aș putea gândi dacă n-ar putea fi considerat chiar un bun vecin pentru un crossover și deja pare a fi o mașină bună cam la toate, căreia îi veți găsi cu greu o concurentă pe măsură.
Citiți și: Noul Renault Master: Siluetă „Aerovan” pentru mai multă eficiență!
