Galerie foto
Mergeam spre Geneva, la Salonul Auto. Eram in Germania cind am vazut in oglinda o silueta ce se apropia vijelios. Era pe inserat si venea ca o tornada spre noi. Neobisnuit sa fiu depasit, dar nici sa conduc timp indelungat cu viteze ce incep cu "2", m-am lasat biruit de curiozitatea de a afla ce model conduce curajosul sofer.
Mergea aproape numai pe banda de viteza, iar cind s-a apropiat s-a vazut clar ca-i Subaru. A trecut destul de repede pe linga noi, dar de ajuns cit sa observam ca era un Impreza. Aveam si eu suficienta viteza, dar el s-a dus ca gindul, asa ca sansele sa fi fost un WRX STI cresteau considerabil. L-au urmarit destula vreme, ca s-a nimerit o portiune dreapta de autostrada, si in lumina inserarii il vedeam cum valsa de pe o banda pe alta intr-o imagine cu care de atunci nici ca m-am mai confruntat.
Minunat ar fi fost ca la testul-fulger pe care l-am efectuat cu Subaru Impreza WRX STI sa fi avut macar o autostrada daca nu chiar o pista pe care sa iau masina de la un condus cit de cit agresiv pina la a incerca sa-i descopar limitele. In trafic, insa, e greu de aflat ce poate masina dupa doar citeva minute. Dotat in interior mult mai bine decit m-as fi asteptat la un model propulsat de un motor ce dezvolta 280 CP, am uitat pe moment in ce masina ma aflu si am schimbat a doua mai repede decit ar fi fost indicat.
Nici plecarea de pe loc n-a fost maiestuoasa, insa nici loc nu era intr-o parcare mult prea strimta. Dar nici prea multa rabdare n-am avut si intr-a doua am accelerat violent. Cind acul turometrului a trecut de 3.000 masina a zbughit-o din loc de ziceai c-au luat-o razna dintr-o data toti caii de sub capota. Minunata senzatia de putere, amplificata de parcurgerea fiecarei trepte din cutia cu sase viteze. Nici nu-mi faceam iluzii ca ma voi vedea intr-a sasea la vreo 6.000 ture. Abia daca ajunsesem intr-a cincea, cu mari eforturi, cind am testat Skoda Octavia RS, masina cu "doar" 200 CP. Dar repede am descoperit ca masina asta stie sa mearga si normal, Subaru reusind sa-i confere un caracter dual. Condusa pasnic se comporta prin oras ca orice masina si pe mine chiar nu m-a deranjat deloc suspensia. E limpede ca-i rigida, dar nu-i una care sa-ti mute rinichii din loc.
Dar si cind ai calcat acceleratia nu-ti mai sta nimic in cale. Si nu doar pentru ca ajungi usor aproape de pragul de 200 km/h si ca daca esti nevoit sa frinezi nu-i nici un efort sa revii in zona ametitoare a vitezometrului, dar mai ales ca masina sta impecabil in curbe. Si schimbarile bruste de directie a fost invatata sa le abordeze fara ca pasagerii sa le si simta din plin, iar ce se intimpla la o "liniuta" am remarcat impreuna cu un reprezentant al importatorului Subaru Motors Trading. Se pleaca de pe loc dupa ce turometrul depaseste 6.000 rot/min, demarajul fiind precedat de o bubuitura a diferentialului in cel mai strict sens al cuvintului.
Cum am dat violent cu capul de tetiera, am crezut ca mi-a pocnit mie ceva, dar deja masina se napustea ca o racheta. Chiar ca aici se poate vorbi de propulsie, iar fiecare treapta superioara de viteza era insotita de un soc. Doar o fractiune de secunda peisajul parea ca se odihneste pentru ca imediat s-o ia iar cu si mai multa furie din loc. S-a facut imediat loc pe mijlocul drumului ce parea ca ramine despicat in doua in urma bolidului.
Iar masina asta chiar ca stie sa lase dire negre pe asfalt, insa si un usor regret ca din jumatatea de ora in care am zis ca-mi dau seama ce-i cu ea s-au facut mai bine de doua ore, dar tot a fost prea putin...
