Skoda Octavia Scout – UN ALLROAD ACCESIBIL

Galerie foto

Multa finete in interior
Cind Skoda s-a hotarit sa ofere si o versiune cu capacitati off-road sporite break-ului de la Octavia multi si-au spus ca nu-i deloc mare scofala. Ce mare minune au facut cehii daca au inaltat si ei un pic masina? I-au pus citiva centimetri in plus garzii la sol si, gata, au facut si ei crossover. Au si ei pretentia ca se pot compara cu Audi si al sau faimos allroad, ca tot fac parte din aceeasi familie Volkswagen.

Privit din exterior, Octavia Scout nu-i chiar foarte diferit de varianta combi. Este mai inalt, iar scuturile din fata si din spate te sfatuiesc sa ai baza in masina chiar pe suprafete accidentate. De cum m-am asezat pe scaun parca am intrat intr-un model nu apartinind unei marci vazuta pe nedrept drept o ruda saraca, ci de o clasa superioara. Mi s-a parut ca-i un scaun sportiv, parca imprumutat de la Octavia RS, insa in timpul testului sustinerea sa era atit cit trebuia de discreta. Ceasurile din bord sint elegante, lucrate delicat, si aduc mult cu cele de Audi, in special zona din mijloc, care ofera tot felul de informatii. Se vede repede ca materialele folosite sint de calitate si ca finisarile pot concura cu marci mai pretentioase. Cotiera centrala nu doar ca poate culisa, ci se si ridica pentru a-i gasi pozitia ideala. Interiorul ei este racit, insa la inceput de iarna nu i-am simtit efectul. Climatizarea bi-zonala a ascultat imediat ce i-am transmis, iar de instalatia audio nu m-am ocupat la inceput.

Nu-s fan TDI, dar pe Octavia Scout e OK
Eram curios sa vad cum se comporta motorul de 2.0 litri si 140 CP cu care era dotata masina. Stiti ca nu-s un fan al TDI-urilor, cu toate ca acelasi propulsor, montat pe Mitsubishi Outlander, chiar mi-a placut. Usor-usor si pe Scout incepea sa-mi produca aceeasi senzatie. Dupa ce suspensia s-a aratat prietenoasa pe un drum cu suficiente denivelari, aveam sa descopar ca motorul nu e chiar zgomotos. Nici la relanti nu era obositor, iar in mers era evident de la primele trepte de viteza ca dispunea de resurse insemnate pentru gabaritul masinii. Cuplul iti dadea incredere de al turatii joase, masina zvicnind la orice apasare a pedalei de acceleratie. Iar suflu avea pina pe la 4.000 de ture. Pina acolo accelera evident, iar pina pe la 4.500 nu-i indicat sa te aventurezi in depasiri, dar masina tot mai este impinsa inainte.

Prin santuri de noroi
Dar pe drum drept nu apucasem sa-i dau mai mult de a cincea, si aceea cu indulgenta si mai devreme decit ar fi trebuit, pina cind am incercat sa-i testez citeva dintre capacitatile off-road. Am intrat pe un drum plin de noroi. Masina era incaltata cu pneuri de iarna, asa ca doza de incredere mai crestea un pic. Dar tot nu eram sigur ca va trece prin santurile noroioase create parca de un tractor. La cit de adinci erau nu-i exclus sa fi trecut pe acolo o masina de mare tonaj si deja ma gindeam ca n-ar strica un tractor prin apropiere ca sa ne scoata din mijlocul mlastinii. Am intrat insa cu viteza intii si am mers fara sa turez motorul.

El isi facea treaba fara sa cricneasca, insa spatele a inceput sa fuga. Am corectat traiectoria, am inaintat vreo citiva metri cu botul orientat usor intr-o parte, nicidecum in fata, dar tot n-a fost nevoie sa accelerez prea tare pentru ca rotile sa se miste. Sigur ca si pneurile contau, dar si sistemele care repartizeaza puterea pe punti. Chiar prinsesem curaj si siguranta ca nu raminem impotmoliti, dar nu intr-atit incit sa opresc masina si sa vad ce se petrece. Ma gindeam sa-mi leg bine ghetele pentru a nu le pierde prin noroi in cazul in care voi fi nevoit sa cobor, dar chiar imi era de ajuns sa vad ca Scout a iesit cu bine la liman. Si, mai ales, fara sa se forteze. Am mai valsat pe niste dimburi, dar cu unul am cam exagerat si cum voiam sa-l trec fara sa turez prea tare motorul m-am oprit pe pragul din dreapta. Roata din stinga fata era in aer, la fel si cea din spate, dar pe dreapta.

Ajutorul marsarierului a venit prompt si masina a alunecat de pe dimb si isi putea continua in liniste traseul. Ca sa vad ca n-a fost doar o intimplare am trecut inca o data prin noroiul care ma ingrozea numai cind il priveam. Dar Scout iarasi nu s-a poticnit deloc si n-o fi masina de catarat pe munti, dar sa te bazezi pe ea in astfel de situatii chiar ca merita.

Confortabila si mai ales economica
Pe drum drept am incercat sa vad cit de repede poate merge. Treapta a cincea nu-i chiar scurta, asa cum de regula se intimpla la masinile dotate cu cutii manuale in sase trepte, iar pina sa ma conving de felul in care se comporta intr-a sasea trebuia deja sa incetinesc. Am ajuns undeva in zona 160-170 km/h, fara efort, si cu confort cit trebuie. Nu se prea simte zgomotul creat de curent si cred ca nu-i dificil urcusul spre 200 km/h. Nu asta-i important, ci ca masina are resurse imediat sa ti le astearna la piciorul care apasa acceleratia.

N-am mai crescut viteza, dar m-am putut convinge ca la viteze mari m-am impacat bine cu directia si mi-a placut cum statea in curbe. Nici vorba sa nu respecte traiectoria impusa, dar n-aveam deloc noroc sa vad si eu acul vitezometrului mai spre valori care incep cu "2". Ba era o masina parcata aiurea pe dreapta, ba chiar atunci si-a gasit un cal sa traverseze, asa ca de viteza nici nu mai putea fi vorba. M-am consolat cu faptul ca simteam ca poate mult mai mult, dar si cu placerea de a o mai conduce un pic.

Nu v-am spus nimic despre consum. La cum am tras de ea, ca am schimbat vitezele undeva spre 4.000 rot/min, computerul de bord imi indica o viteza medie de 9,4 litri/100 kilometri. N-am condus deloc economic, dar am resetat si am vrut sa vad cit ia masina daca este exploatata ceva mai rezonabil. N-am fost chiar cel mai inspirat c-am resetat cu putin timp de a ajunge la semafor. S-a facut verde de vreo patru ori pina am trecut de el si n-am mai mers chiar mult pina la destinatie. Nici n-am condus exagerat de economic, ci mai degraba cum o cerea traficul. Iar inainte de a scoate cheia din contact am mai verificat o data computerul de bord: 6,5 l/100 km. Gata, am legat sacul!

verdict autoplay
Nu prea m-am impacat eu cu instalatia audio, ca nu suna asa cum voiam. Dar are si multe reglaje si nu va recomand sa-i descoperiti limitele in trafic. Asta ar cam fi singurul lucru cu care nu m-am obisnuit repejor, pentru ca de altele m-am convins imediat si chiar m-au cam pus pe ginduri. Nu v-am spus nimic despre versatilitatea masinii si inca altele, dar va las sa descoperiti si singuri, ca in sacul meu nu pot incapea chiar toate...

 

Comments are closed.