Mercedes-Benz EQB 300 4Matic: ELECTRIZANT!

Când am mers joi la avanpremiera Noului Range Rover la Casa Auto Iași, cu showroom-ul transformat în galerie de artă, o mașină stătea cuminte la încărcat. Era Noul Mercedes-Benz EQB, primul model pur electric al brand-ului german pe care aveam să-l conduc. Nici n-aș ști să vă spun cum de n-am mers cu EQC, dar nici nu mai contează prea tare, cert este că o vreme de primăvară veritabilă avea să ne însoțească timp de câteva ore într-o plimbare ca un balsam.

Capodopera dintre picturi

O lumină generoasă inunda showroom-ul în care picturile artei contemporane și-au găsit un rival de temut, deși Noul Range Rover nici nu avea nevoie de o anumită lumină pentru a fi pus în valoare. I-a fost hărăzit un design strălucitor, care împrăștie el lumină în toate direcțiile, dar... toate la timpul lor, eu având amintiri dintre cele mai plăcute cu o generație anterioară Range Rover.

Este acum momentul pentru Mercedes-Benz EQB 300 4Matic, o mașină electrică de dimensiuni generoase, având circa 4,7 metri lungime, o mașină ce degajă un sentiment de siguranță, impresia că pe fiecare centimetru pătrat s-a lucrat cu grijă, că totul este pus cu cap la locul său.

Fără menajamente!

Chiar de la început aveam să descopăr că era dotată și cu al treilea rând de scaune, dar spătarul lor se plia dintr-o mișcare pe șezut pentru a rezulta o suprafață plană a portbagajului. Tot atunci am constatat că bancheta din spate este fracționabilă și că locurile sale pot culisa spre față, mai precis pot fi găsite poziții comode și grație faptului că șezutul banchetei este ceva mai înălțat. Nu există deloc pericol să atingi plafonul cu capul și probabil din acest motiv mașina nici nu are cum să prezinte veleități de coupé. Nu va întoarce capete pe stradă cu risc de întinderi musculare, dar nici nu și-a propus asta.

Prima grijă pe care încă o am când urc la volanul unei mașini electrice este să văd ce autonomie mi se oferă. Am rămas probabil cu amintiri nu tocmai minunate de pe la începuturile fenomenului electric, dar tehnologia a evoluat considerabil, așa cum era de altfel și de așteptat, dar cam singurul model care mi-a inspirat încredere a fost Nissan Leaf pentru că nu înghițea câte un procent din baterie cam la fiecare kilometru parcurs. La EQB mi se arăta 323 kilometri, cu un maximum de 399 km, adică bateria era încărcată aproape de 100%. Nu aveam de gând să merg atât de mult, cum nu aveam de gând s-o menajez deloc.

Sirtaki nu în difuzoare, ci la decuplarea centurii de siguranță!

Plutirea a început de la primii metri parcurși, calitatea asfaltului trecând cumva în plan secundar. Radioul digital încă nu devenise productiv, dar mă mulțumeam cu clinchetul melodios al semnalizării, ba chiar și cu melodia oferită la scoaterea centurii de siguranță pentru că pasagerul meu, de la showroom până la facultate, n-a știut cum să-și scoată altfel geaca mult prea călduroasă pentru cele 18 grade Celsius de afară. Să nu credeți că n-am folosit aerul condiționat pentru a nu secătui bateria, am spus de la început că n-am menajat deloc mașina. Așa a vrut el, să-și dea jos geaca, dar ideea era că sunetul produs la decuplarea centurii de siguranță a căpătat după câteva secunde un ritm mai alert, dar tot melodios, de parc-ar fi fost sirtaki!

Aceleași gânduri, o singură pedală privilegiată!

Nici nu mai știu dacă și când am apăsat butonul de aer condiționat, aflat sub cele trei aeratoare pe, așa cum îmi place mie să spun, o tăviță înșirată de-a latul consolei centrale. Sigur este că nimeni n-a suferit de căldură, dar între timp a găsit și radioul calea spre urechile noastre, calitatea instalației audio neavând nevoie de laudele mele, iar mașina suportă ca două telefoane să fie cuplate simultan, conectarea lor fiind instantanee. Am condus în modul ECO, dar mașina era atât de zveltă, răspunsul la apăsarea pedalei de accelerație era atât de rapid încât mă întrebam cum va arăta în celelalte două moduri, Comfort și Sport. 

Am traversat orașul tot în mod ECO, într-un mod relaxat dat atât de calitatea imensului bord digital, de liniștea unei rulării precise ca un metronom, precum și de o vreme blândă agasată totuși din când în când de rafale de vânt tăios. Am trecut pe COMFORT pe un drum cu multe porțiuni lungi în rampă, dar mai ales cu porțiuni în care dacă ai ghinionul să întâlnești mașini mai lente nu prea ai cum depăși mulți kilometri! Și-am întâlnit două camioane care abia urcau dealurile, iar între ele, înșirate pe vreo șaptezeci de metri, mașini cu șoferi care atunci aveau probabil aceleași gânduri ca ale mele.

Eu însă aveam ceva sub pedala de accelerație ce mi-a permis ca la primul moment oportun să trec de camionul din fața mea și de câteva dintre mașini. EQB putea și mai mult, dar știți că siguranța trebuie să rămână mereu pe primul loc, precum și grija față de partenerii de trafic. Puteam forța fără pic de emoții în privința siguranței și aș fi depășit și celălalt camion, dar poate că manevra mea n-ar fi fost un exemplu prea bun pentru ceilalți, care nu aveau sub pedala lor de accelerație privilegiul de care mă bucuram eu. Am ajuns însă din urmă un alt camion și chiar n-am mai vrut să depășesc pentru că din acea porțiune de deplasare mai rămăsese doar vreun kilometru și ceva, însă motorul electric mi-a dat senzațiile pe care le întâlneam la mașini cu propulsoare termice ce treceau binișor de 300 CP. După test aveam să aflu că EQB are 228 CP, însă nu v-am spus că mergând constant în modul ECO, atunci când am cuplat COMFORT mașina a zbughit-o într-o secundă de parcă era un copil prins la furat cireșe.

Adevărata provocare: s-o țină frânele!

Pe acea porțiune cu kilometri în rampă, când am accelerat după pofta inimii, am văzut consumul mediu urcând spre 33 kWh/100 kilometri. Bateria lui EQB este de 66,5 kWh, deci în acel ritm îți ajunge de vreo 200 kilometri, dar în modul SPORT, pentru că nu puteam să nu ajung și la el, n-am văzut consumul mediu să sară de 25-26 kWh/100 km. Iar din clipa când am început să calc accelerația, fără s-o lipesc de podea, mașina numai că nu și-a luat zborul.

În puține secunde trecusem de 130 km/h, de nici nu știu cum de la specificațiile tehnice scrie că de la 0 la 100 km/h are nevoie de 8 secunde. Mie mi s-a părut mult mai rapidă, dar n-am fost curios să și cronometrez. Mă bucuram ca un copil la depășirile imediate și la plăcuta senzație de a mai depăși o mașină deși de pe contrasens se vedea alta la o distanță care de regulă mă trimitea la loc pe banda mea. Cu EQB însă chiar e păcat de elanul luat să fii nevoit să te retragi prea repede în banca ta de parcă nu ți-a ieșit începutul melodiei la karaoke așa cum visai, deși și energia produsă în timpul frânării este înmagazinată.

Și cu viteza maximă de 160 km/h am ceva dubii, eu fiind foarte aproape de ea când m-am uitat să văd cam pe unde se situa. Nici vânt prea puternic din spate nu aveam, nici pedala nu ajunsese prea jos, dar la mașina asta provocarea inginerilor nu cred c-a fost s-o facă atât de rapidă, ci să frâneze pe măsura accelerației dezvoltate. Iar frânele la Mercedes-Benz sunt cunoscute pentru eficiență și blândețe deopotrivă, iar EQB nu face deloc excepție.

Mercedes-Benz EQB 300 este însă de excepție când vine vorba de cuplul său instant, care pentru mine urcă lejer pe podiumul atuurilor sale. Nu m-a interesat să-i descopăr veleitățile 4x4, dar am realizat că este o mașină care se comportă ireproșabil atât prin oraș, cât și la drum lung.

La final am înregistrat un consum de 22,9 kWh/100 kilometri. Am parcurs 72 kilometri pe tot felul de drumuri, cu doar 7 kilometri mai puțin decât mașina estima inițial, ceea ce pentru mine o apropie foarte mult de Leaf.

Modelul testat costă sub 60.000 de euro (fără TVA), are dotări și opționale pentru care aș avea nevoie de încă pe atât spațiu să le enumăr, însă privilegiul de a te bucura după pofta inimii rămâne neprețuit!

Citiți și: Misiune îndeplinită: Honda a dezvăluit Noul Civic e:HEV pentru Europa! VIDEO

Comments are closed.