Să tot fie vreo patru-cinci ani de când am mers cu Honda HR-V suficient cât un viitor client hotărât să aștepte pe atunci noul Civic Sedan să considere că i s-ar potrivi chiar mai bine SUV-ul ceva mai mic decât CR-V. Mașina are destule atuuri pentru a câștiga duelul cu un model compact, mai ales dacă acesta este un hatchback, iar acum a mai adăugat unul care, de regulă, ar putea să facă diferența.
HR-V e:HEV este un hybrid clasic și ar putea fi pe gustul celor care consideră că s-a trecut prea brusc la mașinile electrice. Nu e un hybrid plug-in, așa cum bănuia un client în vizită la Mall Auto, adică la Casa Auto, când abia urcasem la volan. M-a chestionat în privința consumului, dar nici nu-mi amintesc dacă apucasem să apăs pe buton pentru a porni motorul pe benzină de 1,5 litri. I-am răspuns totuși că anticipez un consum în jur de 4,5 litri la sută prin oraș.
Cum am urcat am și conectat telefonul. L-am așezat în fața manetei cutiei de viteze, cu variație continuă, o cutie cu o infinitate de viteze, așa cum îi spun eu de când am condus prima mașină hybrid, un Prius prin 2007 parcă, cu care am mers până la Frankfurt și înapoi cu un consum mediu de 5,1 la sută. Îl aștepta acolo o porție de încărcare wireless și s-a cuplat repede cu sistemul de pe HR-V. Imediat a ajuns la Apple CarPlay, tot fără fir, și a trebuit să port o scurtă discuție cu Siri. M-a informat că primisem o poză pe WhatsApp și m-a întrebat ce să facă. I-am zis să răspundă, în engleză, curios, ulterior, să văd cum s-a descurcat. A răspuns printr-un mesaj scris și apoi mi-a comunicat că primisem un alt mesaj, cu un număr de telefon. Normal, am rugat să „mulțumească frumos”, de data asta în română, și a trimis un mesaj scris așa: „Multumesc thermos”.
Am apelat la serviciile unui radio pe net și am pornit nu prea încântat de vremea cam friguroasă în raport cu prognozele meteo cam optimiste. O zi înnorată, cu același vând deranjant, dar pe care în habitaclu nu l-am simțit nici la viteze mari. Sunt trei moduri de a conduce, iar eu am început cu NORMAL, mod pe care mi-am impus să nu-l abandonez prea repede. Și bine am făcut, pentru că într-o rampă n-am mai rezistat să tot stau în spatele unei mașini în care domnișoara de la volan era prea ocupată cu telefonul ca să-și mai dea seama că nici nu stătea pe loc, dar parcă nici nu mergea, adică exact cât să încurce cu simț de răspundere! Motorul s-a trezit brusc, a scos un sunet sfâșietor și am depășit în puține secunde, chiar dacă nu eram în modul SPORT.
Mașina trecuse un prim test, dar nici nu aveam emoții. Știu bine cam ce pot motoarele Honda, cam ce stabilitate au modelele sale și am continuat să mă bucur de ținuta de drum, de precizia direcției și de promptitudinea frânării. Nici nu mai spun de multitudinea de sisteme care oferă siguranță la tot pasul, dar era momentul să trec pe SPORT. N-am simțit însă că dintr-o dată m-am lipit de spătar, ci mai ales că motorul începea să sune așa cum îi plăcea lui cel mai mult. Urcam amețitor în turație, dar nu prea aveam ce depăși. Am mai confirmat o dată stabilitatea în viraje abordate ceva mai sportiv, mașina se simțea foarte bine pe la 120-130 km/h, am mai tras un pic de ea și am constatat că aveam un consum mediu de 6,6 la sută. Cel prin oraș îl descoperim un pic mai încolo.
Mașina asta, atât de bine croită la exterior, este un spectacol în interior. Șoferul și pasagerul vor gusta din plin tot ce li se oferă pe planșa de bord dominată de generosul display tactil. Cadranele de bord au tot felul de informații, poți seta să ți se prezinte ce vrei, totul este construit cu migală, finisările sunt la înălțime. Pe locurile din spate este însă un alt soi de răsfăț. Proiectate pentru a găzdui în voie doi adulți, ele oferă un spațiu probabil rar întâlnit nu doar în clasa sa. De regulă urc în spatele șoferului, scaunul fiind reglat ca pentru mine, și chiar nu-mi aduc aminte care a fost ultima mașină în care n-am atins spătarul cu genunchii. Dar nu doar că nu l-am atins, mai aveam probabil lejer vreo zece centimetri până să-mi simtă rotula. Chiar nu-mi aduc aminte, dar această senzație rar am întâlnit-o. Nu v-am spus că la HR-V podeaua nu cunoaște în spate nicio diferență de nivel pe întreaga sa lățime, practic la mijloc nu mai există acea zonă înaltă, și poți trece dintr-o parte în alta fără efort, așa cum a trebuit să fac eu, pentru că portiera din spate stânga nu se deschidea din interior, fiind activat sistemul de siguranță pentru copii.
Honda este însă recunoscută pentru magia banchetei sale din spate, împărțită în 1/3 și 2/3. Cu un deget am pliat imediat spătarele fiecăreia din cele două părți, șezuturile au culisat spre față și a rezultat o suprafață plană, la același nivel cu cea din portbagaj. Trecând de faptul că poți mări în câteva secunde capacitatea portbagajului, asta știind să facă mai toate mașinile, mai puțin poate cu suprafața rezultată la același nivel, HR-V știe însă la fel de ușor să-și ridice șezuturile și să le lipească de spătare, rezultând un spațiu în spatele scaunelor din față de care nici nu știți când veți avea nevoie. Ce v-am spus veți găsi în înregistrarea care se vrea a vă fi de un cât de mic folos, doar atât, singurul meu gând fiind acela să vă pot oferi o calitate a imaginii care să nu vă zgârie retina.
Mai aveam de aflat cam cât consumă HR-V e:HEV prin oraș. Când am părăsit asfaltul am coborât ca de pe o bordură destul de înaltă, dar suspensia nici nu s-a sinchisit. Ca să ajung din nou pe șosea trebuia să urc imaginara bordură într-un viraj destul de strâns la stânga sau s-o iau pe calea mai lungă, dar plină de denivelări destul de pronunțate și cu neplăcute dâre de noroi. N-am întâmpinat vreo dificultate, am revenit pe șosea, dar n-am mai rulat pe SPORT, am alternat între ECO și NORMAL, însă mai mult pe al doilea, am încercat să merg cât de liniștit am putut, de câteva ori am mai și călcat brusc accelerația, de câteva ori m-am și abținut, am mers anticipativ, fără aer condiționat, și când am trecut de 10 kilometri am văzut un consum mediu de 4,4 litri la sută.
V-am relatat în treacăt de calitatea din habitaclul HR-V, dar fără să pomenesc nimic de excelenta instalație audio. Fără să-i caut vreo setare, nu i-am găsit niciun cusur. Eram mulțumit de cum deja suna, am dat destul de tare, dar nu ajunsesem nici la jumătate, basul începea să-și intre în drepturi, așa că dați mai tare muzica, treceți pe SPORT, apăsați accelerația și bucurați-vă simțurile!
