Galerie foto
N-a trecut chiar multă vreme de când am condus noul Ford Focus cu motor EcoBoost. Era însă varianta de 1.6 litri 150 CP. N-a trecut chiar mult de când în Autoplay a apărut un test-surpriză chiar cu motorul EcoBoost de 1.0 litri şi 125 CP. Şi tot n-am rezistat…
Mult spaţiu în habitaclu, mult şi în portbagaj
N-am putut pur şi simplu refuza ocazia să mă conving şi eu dacă motorul acesta atât de lăudat chiar merită toate aprecierile. Poate mi-aş fi dorit să-l văd mai întâi cum se comportă pe B-MAX, o maşină mai potrivită pe mărimea sa, mai bine zis pe mărimea capacităţii sale cilindrice, dar tot nu m-am putut abţine. De când am auzit că Ford îl va produce ceva nu-mi dădea pace, iar când am ştiut că voi avea ocazia să-l testez pe mai bine de 300 kilometri chiar n-am avut deloc de gând să fac pasul înapoi. Chiar dacă am avut maşina exact în week-end-ul în care Lucian Bute a făcut mulţi paşi înapoi…
Şi iată-mă gata să merg până la Suceava şi înapoi. Şi nu numai. Şi nu doar eu, ci am încărcat Focusul cu motor EcoBoost de 1.0 litri cu cinci persoane. Şi nu numai habitaclul era încărcat din plin. Şi portbagajul gemea. Până la tăblia care o găsiţi la hatchback-uri şi la break-uri. Mai încăpea însă câte ceva, pentru că portbagajul este foarte încăpător şi n-am fost nevoit să renunţ la acea tăblie. Aveam mai târziu să mă conving ce treabă bună a făcut Ford cu hayon-ul pentru că l-a înălţat la maxim, tocmai pentru ca şi persoanele înalte să nu dea cu capul de el, aşa cum mai păţesc eu la maşina pe care o conduc zi de zi. Poate şi pentru faptul că amortizorul hayon-ului ar cam trebui schimbat, dar la cât costă prefer să fiu mai atent sau chiar să mai dau de câteva ori cu capul. La Focus chiar de i-ar fi lene să se ridice cât de mult poate tot n-aş da cu capul, atât de mult se înalţă hayon-ul…
Că tot veni vorba de habitaclu să vă spun ceva acum că iar uit. Am întrebat pe la jumătatea drumului cum s-a simţit cea mai înaltă persoană de pe bancheta din spate, care, pe deasupra, a stat şi în spatele meu. Mi-a zis că totul a fost OK, aşa că nici nu mai insist asupra spaţiului interior. Mult spaţiu înăuntru, mult spaţiu şi în portbagaj.
Pornire electrică
Şi-am plecat spre Suceava într-o după-amiază de vineri destul de călduroasă pentru un sfârşit de mai în care prognozele indicau numai nori şi ploaie. Câteva sute de metri am mers doar eu în maşină şi zău dacă n-am avut senzaţia c-am nimerit peste o maşină electrică. Sau dacă nu, măcar peste un hybrid. Călcam acceleraţia pentru a o urni din loc, iar pedala cobora fără nici un pic de oprelişte, aşa cum numai la maşinile electrice am întâlnit. Motorul nici nu se auzea dacă treceam într-o viteză superioară la o turaţie nu foarte ridicată, mai exact cum mi se indica pe display. Dădusem peste ceea ce de multă vreme căutam: o maşină căreia să nu-i aud motorul decât dacă vreau neapărat. Am mai întâlnit eu asemenea exemplare, dar pe modele premium, insonorizate la maximum, cu motoare mult mai puternice, care la turaţii scăzute sesizam cel mult un mormăit.
Dar maşina a fost imediat încărcată, aşa că propulsorul şi-a dres repede glasul, însă tot discret era. Abia atunci când mai trebuia să efectuez unele depăşiri îmi transmitea că mă pot baza pe el şi chiar că nu mai puteam ţine cont de indicaţiile pentru un condus economic. Pentru că acest motor EcoBoost a fost creat în primul rând ca Ford să închege şi mai tare prietenia cu mediul, dar pentru mine, sincer să fiu, prietenia cu motorul tare mai trece prin portofel în vremurile astea.
Chiar am fost atent să văd ce consum obţin, deşi maşina avea la bord undeva în jur de 3.000 kilometri. Nu era chiar relevant, mai ales că era şi încărcată mult peste medie, iar aerul condiţionat era pus serios la treabă prin aeratoarele de mari dimensiuni. Am mers cam încet. Nici nu mă grăbeam eu chiar foarte tare, dar nici nu era cazul să fac slalom. Nu că maşina n-ar fi fost în stare, dar chiar era mai plăcută o rulare lină. Trebuia să mă gândesc la fiecare dintre pasageri şi nu puteam să-i supun la viraje strânse, la frânări mai bruşte. Bagajele nu aveau nevoie de impulsuri în plus pentru că erau deja aşezate corespunzător, aşa că am ajuns la Suceava, unde mă aştepta o maşină mult mai mică. Am parcat cu un consum de 7.0 litri/100 kilometri, de care n-am fost prea încântat. Şi n-am mers prea tare.
M-a încântat însă suflul pe care maşina îl avea în rampele lungi. Eram în viteza a şasea şi rulam constant, până când unghiul de înclinare mi-a şoptit fie să cobor în a 5-a, fie să mai calc acceleraţia. M-am încăpăţânat să nu fac nici o modificare. A rezistat Focus până când a ajuns sub 1.000 de ture, dar nici atunci n-am vrut să-l menajez. Fireşte, nu puteam continua aşa, dar a făcut faţă cu brio încercării. Alte modele pe benzină poate nici într-a patra nu se descurcă la fel de bine, iar eu practic l-am condamnat să-şi dea duhul pentru că doar o simplă pişcătură a acceleraţiei l-ar fi propulsat până în capătul rampei.
Viguros, dar economic
Am luat eu altă maşină, dar nu pot să nu recunosc că de multe ori mă uitam în retrovizoare şi de fiecare dată lansam laude la adresa Focusului ce rula în urma mea. Îi stă de minune gătit cu perlele de la faruri, dar nu m-am acomodat cu poziţia schimbătorului de viteze, pe care-l voiam ceva mai în faţă. Nici nu m-a împiedicat însă pe drumul de întoarcere să schimb vitezele aşa cum am vrut, adică pentru un condus ceva mai sportiv. Am mers eu un pic mai tare, iar portbagajul era mai uşor cu doar vreo 30 litri, nu mai mult. Şi rezervorul mai scăpase de ceva benzină, dar după câteva zeci de kilometri, când viteza medie trecea de 80 km/h am văzut un consum mediu cu totul altul decât acel 7 la sută. Acum îmi indica 5,8 litri/100 kilometri, ceea ce era mult mai aproape de aşteptările mele. Acum era şi consumul pe măsura tuturor găselniţelor tehnologice pe care le are noul Focus, cunoscute deja de la celelalte motorizări testate. Acum am remarcat că pe mânerul portierelor din faţă se găseşte o zonă cât o unghie, de culoare închisă. Ei bine, trebuie doar s-o atingi şi maşina se închide, iar oglinzile se pliază spre geam. Ca s-o deschizi este suficient doar să atingi unul din mânere, chiar şi din spate…
Trecând de această paranteză, altele nici nu le mai deschid, călătoria devenea şi mai plăcută, mai ales că doar ce nu voiam nu depăşeam, dar tot n-am reuşit să menţin viteza medie menţionată. A mai coborât din cauza prea multor localităţi străbătute, însă consumul mediu n-a trecut de o barieră. Nu, nu este vorba de 7 la sută, ci de 6 la sută, consum pe care aş vrea şi eu să-l am la maşina cu care merg în iunie în vacanţă.