Încă de luna trecută vorbeam despre noul coronavirus care a pus stăpânire pe întregul mapamond. Scriam de anularea Salonului Auto de la Geneva, dar iată că în doar câteva săptămâni am aflat că şi Detroit şi Paris au fost anulate, dar şi că EURO 2020 şi Jocurile Olimpice Tokyo 2020 au fost amânate pentru anul viitor. Vin însă şi veşti bune, le găsiţi încă din primele pagini ale revistei, dar o veni ea şi vremea să ieşim dintre pereţi şi-om alerga bezmetici după libertatea pe care ni se părea c-o pierdusem, dar de ce mi se pare că parcă am fost treziţi brusc în toiul nopţii şi puşi să conducem la un drum lung? Nu suntem pe autostradă, n-am avut noi şi norocul ăsta, am fi fost cumva scutiţi de grija celor care vin de pe contrasens. Păşim cam nesiguri, ne cam deranjează luminile de dincolo de ax, dar suntem cu ochii în dreapta, la marginea drumului. Nu de alta, dar să nu ieşim de pe carosabil, n-avem nici cea mai vagă idee ce ne-ar putea aştepta dincolo. Nu prea ştim însă nici ce ne aşteaptă la câţiva kilometri mai în faţă...
Sigur, de mii de ori mi-am tot spus cât de bun ar fi fost marcajul alb care să ne arate marginea drumului. Pe ici, pe colo, parcă s-ar mai zări, dar este mâncat de vreme când şi vremurile mănâncă de parc-ar fi scăpat din post! Ochii mijesc, orbecăiesc mai mult, somnul a sărit de mult, înaintăm, nesiguri, dar înaintăm, aşa ni se pare, cel puţin aşa arată kilometrajul. Mult prea atenţi în faţă, culmea ar fi să ne mai uităm şi în spate, deşi ar fi poate chiar indicat. N-ar fi stricat deloc ca măcar axul drumului să se vadă clar. Abia am pornit, dar parcă am obosit deja. Om fi pornit deja obosiţi, nu e foarte clar, dar nici măcar marcajul de pe mijlocul drumului.
Ne deranjează însă unele lumini prea puternice de pe contrasens, zărim bolizi cu volan pe dreapta, lăsăm în urmă maşini cu numere străine, ne simţim parcă tot mai străini, dar dăm înainte. Abia am pornit, dar se impune un popas. Nu unul lung, ci doar să ne tragem sufletele, deşi n-am făcut niciun efort! Sufletele poate însă cred altceva, dar cine să le mai asculte? Cine mai are răbdare şi cu ele?
Avem libertatea după care tânjeam, după care am suferit între pereţi sau/şi între garduri, vrem s-o exploatăm la maximum de la început, să nu pierdem nicio clipă, nicio fărâmă din ea, mai-mai să n-o împărţim cu nimeni! Mergem însă fiecare la volanul său orbecăind prin noapte, forţându-ne să înaintăm stingheri de parcă în stânga ar fi o stâncă şi în dreapta o prăpastie, dar ocolind cu graţie maşinile staţionate pe dreapta, indiferent de cum arată numărul de înmatriculare. Le ocolim şi orbecăim deşi de fapt nu mai ştim exact când, unde şi de ce am pierdut puterea de a opri în spatele lor!
Până atunci, însă, să mai notăm că Ordonanţa militară nr. 8, din 9 aprilie, prevede că se poate ieşi din casă pentru cumpărarea de autovehicule, piese de schimb pentru autovehicule şi servicii de reparaţii auto, cum de altfel ar fi trebuit prevăzut de la început...
