Branding: proba Porsche

Am trecut recent prin zona de constantă sterilitate economică pe care îmi place să o denumesc generic „cartierul rezidenţial La barieră” şi am fost surprins de noile branduri apărute ca melcii după ploaie: Casa Albu, crâşmoteca Himalaya, Fer vechi. West Coast Grajduri.

Şi asta chiar mi-a deschis ochii. Fiindcă ar fi trebuit să fiu obişnuit deja cu brandingul semi-ironic, semi-aspiraţional.

Am avut mai demult o jachetă Kangol şi dacă mai este cineva pe lumea asta care să poată spune la fel, înseamnă că a luat-o pe a mea din lada de gunoi. Pe când nu o dată au vorbit între patru guri adidaşii Adibas, ca să nu mai spun de câte ori s-a aplecat cineva pe stradă să-şi prezinte boxerii Enporio. Vezi? Deja roşeşti.

Ce vreau să spun este că dacă vrei să ai un minim de succes pe termen scurt, în primul rând ai nevoie de un paronim. Vara asta, bea o Adria Cola rece!

Dar cum rămâne cu marfa de calitate? Mărcile care şi-au clădit o reputaţie. O imagine solidă.

Nu ştiu de ce, dar primul exemplu care îmi vine în minte este Porsche. A, da, tocmai am citit azi că au aprobat pentru producţie 918 Spyder.

Am să încep cu designul, care, trebuie să spun, îl lasă cu sufletul în suspensie pe copilul rebel din mine. Proporţionat de o imperfecţiune ce desăvârşeşte opera şi accesorizat cu detalii în verde-electric.

Iar apoi, performanţele, care aruncă hârtii mototolite în legile fizicii. Fiind un hibrid, va avea un V8 de 3,4 litri cu 500 cai-putere amplasat central şi două motoare electrice împărţite între cele două punţi, faţă/spate, cu un produs total de putere de 218 CP. Cât dai pentru prima sută? 3,2 secunde. Viteza maximă: 320 km/h. Şi, conform datelor oferite de Porsche, se împacă cu 3 litri/ 100 km şi 79 g CO2/ km.

Vreau să văd cum face Porsche asta. Pe urmă, am să construiesc chiar eu un Borsche 918 Spider.