Noul Opel Crossland X – Progres evident

Ambiţiile constructorului german în familia X sunt cum nu se poate mai bine puse în valoare de Crossland, al doilea membru al familiei după Mokka X, însă primul apărut, tot în clasa mică, avea un precursor, pe Mokka. Crossland X are şi el un soi de precedent, monovolumul Meriva, aşa că vedem în continuare cât de inspirat sau nu a fost Opel cu această transformare.

Îşi pune pe jar rivalii

Cu mult timp înainte de a-l vedea şi a-l conduce pe Crossland X am salutat strategia celor de la Opel de a-şi transforma monovolumele în tot felul de SUV-uri. De ani buni am anticipat potenţialul imens al maşinilor cu gardă la sol mai ridicată şi o poziţie mai înaltă de condus, aşa că n-a fost o prea mare surpriză decizia constructorului german. De multe ori chiar pun în balanţă un SUV cu un hatchback sau cu un break, deşi este limpede că fiecare păstrează atuuri suficiente cât să convingă un client. Dar, aşa cum am preconizat, SUV-urile conving tot mai mulţi clienţi, iar pe acest fond apare Crossland X ca să pună pe jar competiţia infernală din segment.

Faţă de Meriva, Crossland X arată fără îndoială mult mai bine. Iar asta de oriunde l-ai privi. Partea frontală este dominată de desenul desăvârşit al blocurilor optice, dar şi grila are un cuvânt important de spus. Zona laterală este marcată de sculpturile din portiere, dar şi de inserţia cromată, ce se prelinge spre spate, pentru a se frânge deasupra stopurilor asupra căror s-a lucrat cu acelaşi simţ de răspundere. Maşina are o alură tinerească, proaspătă, este zveltă, numai bună pentru familii tinere cu unul sau chiar doi copii mici.

Portbagajul este încăpător pentru clasa sa, având avantajul adâncimii, şi va primi mai multe valize decât vă puteţi imagina. Sigur, Crossland X este destinat în principal deplasărilor urbane, dar să nu credeţi că nu veţi putea pleca după pofta inimii şi într-un turneu ceva mai lung. Spaţiul este suficient, scaunele din faţă sunt recunoscute pentru ergonomia lor, iar de mare ajutor sunt butoanele care lucrează în zona lombară până când descoperă particularităţile fiecărei coloane vertebrale. Dacă totuşi veţi considera că nu aveţi suficient loc în portbagaj, deşi la cum l-am măsurat eu din ochi nu prea cred să fie cazul decât doar dacă vreţi să vă mutaţi, atunci un portbagaj pe cupolă va rezolva problema.

Bună dispoziţie garantată

Pentru o călătorie indiferent cât ar dura, de la câteva minute la câteva ore sau chiar câteva zile, Crossland X a fost dotat cu tot ce îi trebuie pentru a vă menţine în permanenţă la cote ridicate buna dispoziţie. Eu am testat maşina chiar în cele mai călduroase zile ale anului şi tot pot spune că nu m-a lăsat să mă moleşesc de tot. Nici nu era chiar cea mai indicată zi de mers atunci când vedeai că pe oriunde umblai nu zăreai la bord mai puţin de 39 de grade Celsius. N-ar fi fost o mare problemă, deoarece instalaţia de climatizare este în stare să producă şi gheaţă dacă i se cere, dar m-am încăpăţânat eu să nu-i cer sub 29 de grade Celsius, adică cel mult zece grade diferenţă faţă de temperatura exterioară. I-aş fi dat şi mai mult, dar maximum este la la 30, aşa că a rămas la 29, poate am mai coborât şi pe la 28 când arşiţa îşi făcea de cap.

Climatizarea va lucra fără probleme, iar instalaţia audio am găsit-o la cote acceptabile  până când am zis să intru puţin în setări. Totul putea fi operat pe generosul touch-screen, sensibil atât cât trebuie pentru a-ţi ieşi totul din prima. Se auzea bine chiar dacă joasele, mediile şi înaltele erau toate la acelaşi nivel, dar cum le-am potrivit un pic instalaţia a început să ofere calitate cu fiecare apăsare şi a rezultat un sunet cu măcar o clasă în plus, unul care să mulţumească o multitudine de urechi.

Totul pe consola centrală este aşezat la locul său, camera video ce te asistă în marşarier este de bună calitate, nu te paşte pericolul să te pierzi prin meniuri mult mai stufoase decât ar fi necesare, iar Apple Car Play şi Android Auto îţi pun telefonul pe display. Un iPhone s-a conectat imediat, calitatea conexiunii fiind ireproşabilă, aşa că succesul unei călătorii este ca şi garantat.

Propulsor surprinzător

Succesul deplin îl va garanta însă comportamentul dinamic al maşinii ce era dotată cu un motor pe benzină de 1,2 litri care dezvolta 130 CP. Era pus să colaboreze cu o cutie de viteze manuală în şase rapoarte şi se înţeleg de minune, dar de două-trei ori am simţit că tare bine i-ar mai fi prins acestei maşini o cutie automată. Este atât de comodă şi de plăcută încât parcă n-ar mai avea rost să pierzi vremea călcând ambreiajul când Crossland X are atâtea să-ţi ofere.

Propulsorul poate părea cam mic la prima vedere, dar este atât de sprinten de nu prea îţi mai stă nimeni în cale dacă l-ai adus pe la 1.500 de ture. Prin oraş nu prea vei putea spune că ai vrut să faci ceva şi nu te-a ajutat, dar am vrut să văd cam cum se va comporta şi la drumurile mai lungi, drumuri pe care le vei scurta lejer dacă vei călca mai convingător pedala de acceleraţie. Eu am ajuns repede, fără pic de efort, la 140 km/h şi rulam doar în treapta a patra, însă deja iar trebuia să depăşesc, dar chiar n-am mai insistat. Era cumplit de cald, iar şoferii sunt şi mai irascibili pe o astfel de vreme, însă Crossland X deja îmi arătase ce poate. Deşi este destul de înăltuţă, n-am simţit deloc deranjant curentul de aer creat. Sigur, nu era o viteză prea mare, dar am întâlnit destule maşini ceva mai scunde şi care oricum ar fi vâjâit pe o vreme în care abia aşteptam să mai văd vreo frunză tresărind.

N-aş fi vrut însă să tresar când urma să privesc cât arată consumul mediu. Recunosc că prin oraş am mers destul de îngrijit, încercând cât de cât să compensez eforturile depuse de instalaţia de climatizare. Fără să compar deloc efortul meu cu al ei am ajuns la un consum de 7,5 la sută.

Mai sunt însă şi alte atuuri în sprijinul lui Crossland X. Motorul este pornit din buton, iar portierele pot fi închise şi deschise doar atingând unul din mânere. De asemenea, cum porneşti motorul se ridică o plăcuţă în spatele volanului, pe care este proiectată viteza de deplasare, iar lângă ea, cu caractere ceva mai mici, apare limita de viteză pe segmentul de drum parcurs. V-aş recomanda doar să priviţi cu câtă grijă a fost realizată frâna de mână sau cum arată maneta schimbătorului de viteze şi veţi descoperi progresele pe care le tot face Opel de câţiva ani încoace.

Verdict de dreapta by Matei

Când am auzit de Opel Crossland X, m-am gândit la un crossover micuţ, special pentru oraş. Aceasta a fost şi prima mea impresie când am văzut maşina prima dată în parcare, dar după ce am mers, prin oraş, am realizat că mă cam înşelasem. Maşina testată beneficia de un motor turbo de 1.2 l ce dezvoltă 130 CP. Când am auzit asta n-am fost prea mulţumit de configuraţia maşinii gândindu-mă că pentru o aşa clasă e prea mic un astfel de motor.

După o zi în care am putut admira maşina doar din exterior, a venit momentul să urc în dreapta şi să plecam la drum să facem poze şi să vedem ce consum putem obţine odată cu gândul la economie, iar mai apoi la dinamică. Când te gândeşti cât de silenţios e motorul nu te-ai aştepta să poţi accelera fără emoţii să depăşeşti la nevoie o coloană de maşini. Cât ne-am permis să o călcăm, pot spune că nu am simţit când am trecut de 100 km/h, mai ales când mergeam constant cu 140 km/h. O astfel de viteză pare ideală când scaunele sunt comode şi maşina are stabilitate pe şosea.

Interiorul este drăguţ, stilat şi construit doar cu materiale de bună calitate, ceea ce m-a bucurat. Pe cât de mică o vedeam, pe atât de încăpătoare este de fapt. Scaunele şoferului şi al copilotului sunt bine construite şi la drum mai lung pot fi foarte comode dacă ştii cum să te împrieteneşti cu ele. Ce este de apreciat la scaune este prezenţa „masajului”. O funcţie care pleacă de la un simplu buton aşezat în partea dreaptă a scaunului şi cu ajutorul lui poate fi modificat nivelul de confort al scaunului în funcţie de zonele care provoacă dureri la drum mai lung. Mai concret umflă anumite porţiuni dorite din scaun pentru ca spatele dumneavoastră să aibă o poziţie mai comodă când oboseala începe să-şi facă simţită prezenţa.

Display-ul maşinii este de o calitate mulţumitoare, suficient de luminos, vizibil şi în cele mai însorite zile. Meniul interactiv al celor de la Opel poate fi folosit de oricine, fiind foarte simplu. Cu ajutorul lui am testat pentru prima dată funcţia numită Apple CarPlay. Uşor dezamăgit în urma experienţei, deoarece nu este de folos în România din cauza asistentului vocal Siri, care încă nu a învăţat limba română pentru a trimite un mesaj sau pentru a se înţelege cu o persoană care nu este vorbitoare de limbi străine. Pentru restul lumii este de ajutor mai ales datorită aplicaţiei Maps. Sonorizarea maşinii, deşi nu este de la o companie audio recunoscută, este surprinzătoare după ce te joci cu setările de la sunet. După ce am mărit considerabil joasele şi înaltele, în condiţiile în care la început erau pe 0, totul s-a schimbat şi m-am putut bucura de un sunet puternic şi clar.

În concluzie, pot spune că o astfel de maşină este potrivită pentru o familie tânără pe care o interesează drumurile în oraş şi excursiile de un week-end în locurile favorite.

Comments are closed.