Noul Opel Corsa – Rechinul din clasa mică

+-+

Autor: Dragoș Gașpar

Nu ştiu de când nu s-a mai întâmplat să testez modele consecutive în clasa mică.  În precedentul reportaj aţi aflat câte ceva despre Noul Peugeot 208, iar până la el chiar nu mai ţin minte care a fost ultima maşină testată în amintita clasă. Poate Swift, de la Suzuki, dar iată că anul 2020 începe sub semnul citadinelor!

Catifelat voal de armonie

Spuneam despre Noul 208 că îşi merită din plin titlul de „Maşina Anului” 2020 în România, dar să nu vă aşteptaţi ca testul cu Noul Opel Corsa să fie un soi de „comparativ”. Aş fi fost poate tentat pe ici, pe colo să le mai pun în balanţă, fiecare dintre modele are atuurile sale, însă întreaga atenţie va fi concentrată asupra maşinii mărcii germane intrată nu chiar de multă vreme sub aripa Grupului PSA Peugeot Citroen.

Generaţia precedentă Opel Corsa şi-a îndreptat cum se cuvine atenţia înspre designul exterior, iar actualul model a desăvârşit creaţia. Maşina a devenit şi mai atrăgătoare, a căpătat linii mai ferme, dar imediat dublate de tuşe ceva mai îngăduitoare, care aştern un catifelat voal de armonie. Cupola neagră dă o notă şic maşinii care încă de la nivelul capotei, cu acea nervură pe mijloc, dar nu întinsă pe toată lungimea, ci oprindu-se la distanţe egale de parbriz şi de grilă, parcă vrea să transmită ceva. Mai bine se vede din interior, fiind vorba de ceva ascuţit, care poate fi perceput în fel şi chip, dar mai multe pe această temă vă spun când vine vorba despre habitaclu.

Mic, dar rău!

Dar mai bine acum, fiind evident că avem de a face cu o Corsa de zile mari în privinţa designului exterior, unul la care doamnele şi domnişoarele nu vor putea rămâne indiferente. În habitaclu am coborât ca într-un roadster clasic, aşa de jos poate fi reglat scaunul şoferului. Nu vedeam deloc capota. Nu că m-ar fi deranjat prea tare, dar nu-i vedeam „ascuţimea” mediană de care tocmai am pomenit. Am ridicat un pic scaunul, am împins şi am ridicat volanul la maximum şi am pornit motorul pe benzină de 1,2 litri, ce dezvoltă 100 CP. A început să mârâie la ralanti pe când eu mă aşteptam să nu-l aud mai deloc. Nu cred că a uitat constructorul să-l izoleze cum se cuvine, el chiar mârâie. Nu e deloc căţeluşul pe care doamna sau domnişoara de la volan să-l poarte în braţe. Tot de talie mică este şi el, ca să se situeze în clasa maşinii, dar plusul său de personalitate este evident. Este evident mai „rău”, dar nu pentru că n-ar mânca tot din farfurie, ci pentru că poate fi luat în braţe doar dacă vrea el şi mai ales când vrea el.

Cotieră centrală!

Iar acestui motor îi place să fie „rău”. Nu are un sunet cuceritor, nu ai impresia că te lansezi în vreo cursă, dar ştie să depăşească lejer prin oraş cum are ocazia. Maşina este sprintenă, direcţia o ajută din plin la un slalom dacă eşti în mare grabă, ceea ce eu nu prea recomand totuşi, dar e bine de ştiut că la nevoie ai pe ce te baza. Să nu uit să-mi exprim mirarea că maşina asta mică are cotieră centrală, dar şi că dispune de şase trepte în cutia de viteze manuală.

Suspensia este potrivită oraşului, îţi asigură destul confort şi pe drumuri mai denivelate, iar maşina este stabilă în virajele abordate ceva mai sportiv. Cred că aş fi putut afişa şi o viteză maximă demnă de luat în seamă, dar la jumătatea celei de a doua sute m-am oprit pentru că roţile n-au fost echilibrate cu simţ de răspundere. Şi tare nu cred că eram în treapta a şasea. Aş fi accelerat în voie, rezervele de putere erau însemnate, zgomotul curentului de aer era în limite mai mult decât acceptabile, dar vibraţiile transmise nu mă încântau cât să merg mai departe. Cert este că maşina asta care costă 17.626 euro (TVA inclusă) poate merge în voia cea bună, în deplină siguranţă, cu amintita viteză, iar pe drumurile patriei nici nu cred că este nevoie de mai mult.

Sisteme tot mai utile

Deşi am tras suficient de maşină, n-am văzut consumul mediu să treacă de 10 la sută, iar prin oraş l-am zărit coborând hotărât spre 7, deşi nu am prea schimbat vitezele după cum eram sfătuit de la bord. Nici sistemul de avertizare din oglinzile laterale nu l-am văzut activat, iar modelul testat are multe astfel de sisteme în dotare. Unul foarte important este cel care atunci când părăseşti banda de deplasare fără să semnalizezi îţi îndreaptă volanul în direcţie contrară şi practic te ţine pe banda ta. După câteva secunde, ai în cadranul central mesajul să reiei controlul volanului şi acum îmi pare rău că n-am testat să văd ce se întâmplă dacă totuşi te încăpăţânezi să nu pui nicio mână pe volan. Posibil ca maşina să frâneze, treptat, până se opreşte, luând în calcul posibilitatea ca şoferul să fi adormit, şi apoi să intre singură pe „avarie”. Este doar o posibilitate, cert este că în funcţie de viteza cu care te deplasezi corecţia la volan este mai fermă sau mai moale, dar suficientă cât să ţină maşina între liniile sale de deplasare.

Aripă de rechin!

Trebuie să adaug că instalaţia audio este peste medie, dar şi că după primele două tentative de conectare a smartphone-ului de pe generosul touchscreen am renunţat, însă dispozitivele s-au împerecheat imediat când comanda a venit de pe telefon. Calitatea convorbirilor şi tot ce oferă meniul este iarăşi peste medie şi probabil au mai fost suficiente sisteme pe care nu le-am testat.

Spuneam adineauri că n-am fost prea hotărât să merg mai departe cu acea viteză cam ridicată pentru un model de clasă mică şi mi-am amintit că zărisem pe cadranul din dreapta un semn ce se aprinsese şi mi s-a părut că mi-ar transmite ceva în legătură cu aderenţa maşinii, deşi eu nu simţeam nimic în neregulă, mai ales că eram în linie dreaptă. Mai târziu aveam însă să-mi dau seama că era martorul ce-mi transmitea că mergeam eu în linie dreaptă, dar că-mi părăsisem banda de deplasare, ignorând atunci „împotrivirea” volanului.

Mi-am mai amintit ceva, legat de ascuţimea capotei. În faţa schimbătorului de viteze este un spaţios loc de depozitare, iar în colţul din stânga jos este desenat un peştişor. Aşa ziceam la prima vedere. Apoi mi s-a părut că e un peştişor ceva mai mare, unul care semăna cu un delfin, dar când m-am uitat şi mai bine am văzut un rechin cu un bot ascuţit precum capota, capotă care se vrea probabil văzută din interior precum aripa rechinului ce iese din apă. O imagine înspăimântătoare, fără îndoială, dar una care să-i confere celei sau celui de volan o doză şi mai mare de încredere. Am spus şi celui de la volan, pentru că nu văd Noul Corsa ca pe o maşină exclusiv pentru doamne, ci şi pentru tineri pragmatici care sunt pregătiţi să înfrunte furtunile de pe şoselele patriei.

+++

Comments are closed.