Noua Dacia Duster TCe 150 GPF – Aşteptări din nou depăşite

Am strâns pumnul de satisfacţie cu ani în urmă când Dacia trecuse de 100 CP cu un motor pe un model al său. Cât de mândru puteam să mă simt când am citit comunicatul de presă prin care se anunţa că pe Duster va fi montat un motor pe benzină ce va atinge 150 CP nici nu vă puteţi da seama. Mă şi vedeam la volan, aşa că atunci când s-a ivit prima ocazie să pot publica am şi trecut la acţiune.

Ceva emoţii

Vestea că Dacia va primi motorul pe benzină de 1,3 litri dezvoltat de Nissan cu Daimler a fost primită cu maximum de satisfacţie. Eu am testat acel propulsor pe Noul Mercedes-Benz Clasa A, model pe care dezvolta mai mult de 150 CP. A fost unul din puţinele propulsoare la care n-am sesizat că ar fi vorba despre downsizing. De regulă, maşinile de cilindree mică şi putere mare erau lipsite de zvâc, nu prea aveau forţă la turaţii mici, cu alte cuvinte nu prea trăgeau aşa cum te-ai fi aşteptat. Mai mult, dacă le forţai mai mult decât era cazul ai fi plătit un preţ exagerat la benzinărie, aşa că numai câştigul la plăţile RCA şi impozitului parcă nu mai erau atât de atractive. La Noua Clasa A însă situaţia era cu totul alta, motorul fiind o veritabilă încântare, o veritabilă demonstraţie de forţă şi rafinament. Puteau fi oare posibile sentimente cât de cât similare şi pe Duster? Greu de crezut, aşa că am pornit în test cu destule emoţii, deoarece mi-ar fi părut tare rău ca pe maşina de la Dacia să nu pot trăi o experienţă demnă de povestit.

Prima cursă contra-cronometru

Nici nu vreţi să ştiţi în ce grabă am putut lua maşina la test de la dealerul Casa Auto Valea Lupului. Aveam fix zece minute să ajung la o conferinţă de presă la stadionul din Copou şi nici în cele mai optimiste pronosticuri nu se putea întâmpla aşa ceva. Era în joia dinaintea Paştelui, pe la prânz, când traficul era şi mai intens decât de obicei. Am şi anunţat că voi întârzia câteva minute, dar chiar şi 15 minute ar fi fost o veritabilă performanţă. Am pus repede maşina în mişcare după ce am reglat oglinzile şi am constatat că spătarul se bucura de un suport lombar care va putea fi setat după cum pofteşte coloana fiecăruia. Duster parcă a înţeles cât de grăbit eram şi s-a pus pe înghiţit metri de parcă asfaltul ar fi devenit o delicatesă. Schimbam treptele de viteză de parcă ar fi fost vorba de o cutie de viteze cu dublu ambreiaj şi chiar pe primele sute de metri eram deja încărcat cu o impresie pozitivă. Maşina era sprintenă, era manevrabilă, schimbam lejer benzile pentru a câştiga metri ce se transformau în secunde preţioase economisite. Sigur că întâlneam parteneri de trafic cu propriile reguli de circulaţie, certate însă cu bunul simţ şi nu numai. Am mai întâlnit, chiar atunci, şi unul pentru care maşina nu avea mai mult de două viteze, dar în cele din urmă am ajuns în timp util la conferinţa de presă, iar noul motor avea deja o bilă albă.

Vrei să rămâi cât mai mult la volan

Practic n-am avut nevoie de acomodare. Duster ce dezvoltă 150 CP era deja o încântare. O maşină care parcă merge singură nu are nevoie de mai mult de câteva minute pentru a cuceri. Când faci ce vrei aflându-te la volan nu-ţi doreşti altceva decât să stai cât mai mult acolo. Eram cumva mulţumit că am descoperit acel motor ce face din Duster o maşină şi mai bună, şi mai îndrăzneaţă, şi mai dezirabilă. N-am prea ezitat când a venit vorba de a face câţiva kilometri în plus faţă de ce era prevăzut, iar acea reclamă când proprietarul maşinii mai dă o tură de bloc până să parcheze nu este chiar fără acoperire în realitate. Problema este să şi găseşti o asemenea maşină, iar Duster se înscrie cu acte în regulă în cerinţele problemei. Maşina te surprinde la tot pasul, aşa că nu-i este deloc greu să găsească noi adepţi. Am primit multe întrebări cât costă maşina cu asemenea dotări care mai de care mai surprinzătoare şi atunci n-am putut să răspund cu precizie că valorează nu mai mult de 17.500 de euro cu tot cu TVA şi poate fi achiziţionată şi prin Programul Rabla.

Sigur, m-am obişnuit greu că n-are cotieră centrală, ci doar la scaunul şoferului, scaun care beneficiază de un suport lombar decent, dar asta parcă am spus deja. Am repetat-o de parcă n-ar fi atât de multe alte sisteme care cu greu m-aş fi putut gândi acum puţini ani că le voi vedea disponibile la Dacia. M-a cucerit nu doar că motorul poate fi pornit şi oprit din buton, ci că poţi să nu scoţi cardul maşinii din buzunar sau din geantă/poşetă pentru a o închide/deschide. Maşina se deschide cum am ai ajuns în dreptul ei şi se închide cum de-ai îndepărtat la un metru. Când se închide îţi dă şi un semnal de claxon scurt, sistemul fiind perfect.

M-a surprins plăcut şi că pe oglinzile retrovizoare erau semnale luminoase în privinţa unghiului mort, aşa cum instalaţia audio de pe un excelent MediaNav a început să sune tare bine după câteva reglaje minore.

Şi mai mândru de Duster

Sistemul de navigaţie nici nu l-am testat, aşa cum n-am dus maşina cu tracţiune faţă pe drumuri accidentate. Aflasem că din vară motorizarea testată va fi disponibilă şi cu tracţiune 4x4 şi de-abia aştept să pornesc într-o nouă aventură cu Duster. Nici măcar n-am fost tentat să ies un pic prin oraş ca să-l văd cum se comportă la viteze mai ridicate. N-am avut ce face şi am intrat prin oraş în joaca unui model care dacă îşi pusese inelele la înaintare se credea stăpânul şoselei. Pe prima linie dreaptă i-am arătat cam ce poate un model construit la Mioveni, chiar dacă am ajuns la viteza maximă de pe autostradă! A fost un sprint asumat în condiţii de maximă siguranţă, era în joc mândria naţională şi a meritat. Pasagerul din dreapta a amuţit în momentul depăşirii, dar apoi n-a mai contenit cu exclamaţiile în privinţa lui Duster.

Am tot cules laude în zilele în care m-am afişat cu maşina şi doar se ştie cât de mult ţin la Dacia. M-am tot simţit mândru, însă mai aveam ceva de pus la punct. Am tot mers după pofta inimii, am tot schimbat viteze pe la 3.000 şi 4.000 de ture, iar consumul mediu era cifrat la 10,7 litri /100 kilometri.

Mi-am adus aminte că am vrut să merg şi în modul ECO. Am avut ca rezultat o frână de motor şi n-am rezistat mai mult de câteva sute de metri. L-am dezactivat imediat, dar mi-am propus ca în ultima parte a testului să merg pe ECO şi un pic mai economic pentru a vedea cam pe unde s-ar cifra consumul. Traficul prin oraş în zile de Paşte a fost destul de lejer, dar instalaţia de climatizare avea ceva de muncit în primele zile din an cu adevărat călduroase. Să nu credeţi că maşina a devenit plicticoasă, că abia se mişca. Nici vorbă. Este însă un alt sistem pe care-l veţi aprecia când veţi vedea cât de mult scade consumul. Eu l-am văzut stabilit la 6,4 la sută, aşa că altceva nici nu mai am de adăugat, ci doar că sunt tare mândru de Duster şi abia îl aştept în versiunea 4x4.

Comments are closed.