Noua Dacia Duster – Crăciun ca-n poveşti!

Duster este modelul cu care probabil am mers de cele mai multe ori din 2010 încoace. Poate chiar din 2005, sau mai bine zis este maşina pe care o ştiu destul de bine, deoarece i-am urmărit cu destulă atenţie şi multă mândrie evoluţia ieşită din tiparele unui produs fabricat în România. N-am putut fi alături de noua generaţie atunci când a încăput prima oară pe mâinile jurnaliştilor sub soarele cald al Atenei pe final de noiembrie, însă am petrecut împreună Crăciunul!

Multe amintiri cu Duster

Mai toate aşteptările legate de Noua Dacia Duster se îndreptau spre interior. Predecesoarea avea destule atuuri la exterior, însă ambiţiile constructorului de la Mioveni nu puteau ocoli şi designul cu care maşina te întâmpină. Progresul este evident, fără discuţie, maşina primind o alură care îţi dă parcă şi mai multă încredere în zona off-road. Nu pot uita nici acum ce am făcut prin 2010 cu Duster la lansarea din Maroc, prin deşert, acolo unde maşini mult mai scumpe nu făceau faţă traseului pe care l-am străbătut fără pic de emoţii, ci doar cu emoţia pe care mi-o putea provoca o maşină fabricată în România cu sigla Dacia. Nici acum nu pot uita cum am parcurs traseul amenajat în parcarea de la Iulius Mall, acolo unde privitori de toate vârstele se minunau de tot ce este Duster în stare. Şi acum îmi amintesc de dificilul traseu off-road din Provence, când a fost fost prezentat facelift-ul, acolo unde pentru o fracţiune de secundă am zărit că rulam la o înclinare de 35 de grade printre alte amintiri cu această maşină de care nu poţi să nu fii mândru. Sigur că şi în Grecia ar fi fost destule întâmplări de ţinut minte, dar vă asigur că şi pe dealurile Iaşului s-a găsit emoţie cât cuprinde şi vă veţi convinge din rândurile următoare.

Rapoarte lungite

N-o să vă reţin atenţia cu prea multe detalii despre maşină, deoarece cred că le veţi găsi în „Verdictul” lui Matei, dar nu ascund că de la primii metri parcurşi cu modelul Diesel de 1,5 litri şi 110 CP oferit de dealerul Casa Auto Valea Lupului am vrut să văd dacă nu cumva cutia de viteze cu 6 trepte are rapoartele la fel de scurte. Prima şi a doua mie mi s-au părut cam la fel, adică treci în a doua după doar câţiva metri, aşa cum auzeam acum vreo treizeci de ani, când pe străzi erau doar Dacii, că treapta I este doar pentru a urni maşina de pe loc. Nici cu a doua n-ai prea multe secunde la dispoziţie, dar începând cu a treia rapoartele devin mai lungi, ai timp să-ţi tragi răsuflarea, însă eu n-am avut unde să ajung în cea de a şasea. În schimb, când ai nevoie să retrogradezi şi de regulă schimbi într-a doua rămâne valabil să treci cu toată nădejdea în a treia.

Aminteam că n-am avut unde să văd ce se întâmpla în treapta a şasea, mai ales că maşina n-avea nici 2.000 de kilometri la bord, dar parcă motorul se aşeza din ce în ce mai bine cu fiecare kilometru parcurs şi chiar şi pedala de acceleraţie parcă nu ajungea mai mult decât era firesc spre jumătatea tălpii. Noua Dacia Duster rămâne sprintenă, am depăşit cam tot ce-am vrut şi am ajuns la 150 km/h chiar şi în viteza a IV-a şi pe asfaltul destul de umed a frânat cu mult simţ de răspundere. Tot n-a vrut deloc să scârţâie în viraje abordate cum mulţi dintre proprietari nu cred să aibă nevoie să încerce vreodată, dar e bine să ştie că maşina poate mult mai mult decât îşi pot închipui!

Alunecând nici cu faţa, nici cu spatele!

Comportamentul pe asfalt îl puteam anticipa, dar nu puteam rezista prea mult fără să duc Noua Dacia Duster pe teren accidentat. Ştiam că maşina era echipată doar cu anvelope de iarnă, dar n-am ezitat s-o duc pe iarba udă de la zăpada căzută cu vreo două săptămâni înainte şi care s-a încăpăţânat să reziste până în preajma Crăciunului. Dispărea însă sub roţi şi în urmă rămânea noroi, dar Duster se pusese pe căţărat pe o colină dispusă pe vreo şapte-opt etaje. Urca fără să trec pe LOCK, ci se baza doar pe tracţiunea integrală. Văzând că e cam uşor mi-am zis să opresc maşina pe la mijlocul urcuşului, pe cea mai înclinată porţiune. Am oprit şi eram curios să văd cum va evolua urcuşul, deşi, repet, maşina nu avea cauciucuri speciale pentru off-road şi nici eu nu sunt vreun specialist în această zonă. Maşina încerca să se agaţe, dar nu avea ce să prindă sub roţi în afară de noroi. Am încercat să plec şi cu viteza a doua, tot n-am avut succes şi deja maşina aluneca. Începea cumva să-mi pară rău că oprisem, puteam să fac asta la a doua tentativă, dar pe prima s-o fi încununat cu succes, aşa cum de altfel sunt convins că s-ar fi întâmplat. N-am vrut nici să cobor la un etaj în care rampa ar fi fost mai puţin înclinată.

Am coborât la baza dealului constatând cât de bine reacţiona asistenţa la coborâre şi am reluat ofensiva cuplat pe LOCK. Urcuşul a fost la fel de plăcut, dar mă apropiam de zona buclucaşă. Am rugat copilotul să dezactiveze ESP-ul şi, dansând din spate, Duster a trecut de cea mai dificilă porţiune. Deja mă şi vedeam în vârf, când iar am greşit. De ce să nu trec eu în treapta a II-a? Am cuplat scurt şi când să încalec următorul etaj maşina chiar nu mai putea să găsească resurse pentru a corecta şi această eroare de pilotaj. Probabil mai multă pricepere ar fi fost suficiente pentru a ieşi din impasul în care excelenta tracţiune de pe Duster nu avea cum să facă totul de una singură. Am dat cu spatele pentru a întoarce şi acum vă puteţi face o idee despre cum era suprafaţa pe care eu încercam să pornesc de pe loc într-o rampă cumplit de abruptă. Am ajuns în poziţie perpendiculară pe cărarea pe care vroiam s-o croiesc şi maşina aluneca precum o sanie! Nu cu faţa, nu cu spatele, ci din lateral! Am reuşit după câteva secunde s-o aşez cu faţa spre vale şi să ajung la baza dealului fără să iau în serios şi a treia tentativă. Au fost câteva mici impulsuri, dar am rezistat, deoarece nu-i exclus ca înaintea ultimului etaj cine ştie ce mi-ar mai fi putut trece prin cap, dar nu era exclus să fi vrut să ajung pe culme mergând cu spatele...

Aşteptările au crescut considerabil

Sigur, aşteptările de la Noua Dacia Duster sunt acum mult, mult mai mari decât în 2010. Nu doar din partea mea, ci din partea tuturor. Maşina are multe de oferit, existând la interior o sumedenie de premiere ce merită descoperite. Maşina testată trece de 18.000 de euro (TVA inclusă) şi poate părea cam scumpă la prima vedere, dar cu fiecare surpriză găsită începi să realizezi că merită din plin fiecare bănuţ plătit pentru ea. N-am spus nimic despre confortul de la bord, de scaunele cu o susţinere laterală mult mai bună, dar sunt convins că voi mai avea prilejul să vă vorbesc despre Noua Dacia Duster, aşa cum s-a petrecut şi cu precedenta generaţie.

Nu pot însă încheia fără să spun câteva vorbe despre consum, ultima zi petrecând-o în mare parte pe ECO. Maşina rămâne sprinţară şi n-am simţit prin oraş nevoia să ies din amintitul mod, am schimbat viteze ţinând din când în când cont şi de sfătuitorul de la bord şi fără pic de efort am văzut consumul mediu scăzând sub 6 litri la sută, adică o altă surpriză plăcută cu care te răsfaţă Noua Dacia Duster.

„Verdict” by Matei – Maşina la volanul căreia m-aş simţi mândru

Când noul Duster a intrat pe piaţă am avut marea curiozitate de a-i verifica preţul. Aflând că variază până la 18.450 de euro mi-am zis că e cam mult pentru ce ar putea oferi. Toate aceste păreri au avut însă să se schimbe după ce a venit tata cu noul Duster şi din acel moment am început să înţeleg de ce preţul de vânzare e aşa de „piperat”.

De cum am intrat în habitaclu am remarcat schimbarea majoră în ceea ce priveşte forma butoanelor de pe bord, care trimit cu gândul la o navă spaţială pe care trebuie să o programezi meticulos, fără nici cea mai mică greşeală. Exteriorul maşinii e şi el de invidiat, noul Duster fiind mult peste vechiul model, mult mai atrăgător şi mai sportiv ca niciodată. Revenind la interior, scaunele au primit şi ele îmbunătăţiri devenind mult mai comode şi plăcute la un drum lung. Sonorizarea pe care o primeşti nu e cea mai calitativă, dar e suficient de plăcută dacă vrei să te bucuri pe o perioadă scurtă de timp de piesa preferată.

Spre surprinderea mea, maşina vine cu căldură în scaune, camere 360 de grade pentru asistenţa la parcare. Butoanele pentru controlul climei şi ventilaţiei au noi forme, mai atrăgătoare şi mai inteligente.

Concluzia nu poate fi decât una şi bună: preţul maşinii este corect, deloc exagerat, investiţia fiind pe deplin acoperită.

Comments are closed.