Nissan Qashqai facelift – Predare perfectă de ştafetă

Deşi nu este vorba despre o nouă generaţie, Qashqai rămâne fără îndoială una din cele mai aşteptate apariţii ale finalului de an. Schimbările suferite i-au modificat însă suficient de mult aspectul exterior pentru ca maşina să devină şi mai atractivă. Întoarce cu uşurinţă capete deşi nu este vreun coupe veritabil şi cu siguranţă va cuceri în continuare clienţi cu gusturi dintre cele mai diverse.

Tuşe trasate cu mult simţ de răspundere estetică

Nu-mi mai aduc aminte în ce an Nissan a avut curajul să apară la un salon auto cu Noul Qashqai, maşină despre care eram foarte întrebat cam ce dimensiuni de gabarit are, fiind asimilat din poze ca fiind ceva mai mare decât o compactă. Încă de atunci însă am fost atras de ideea constructorului japonez, de a oferi un soi de SUV care chiar să poată concura cu un hatchback compact. Mi-a plăcut nu doar ideea, ci şi Qashqai, însă de atunci maşina a suferit transformări atât de pronunţate încât acum este un SUV compact în toată regula şi cred că va continua fără probleme să fie cel mai căutat din Europa.

Designerii n-au avut totuşi foarte mult de lucrat, deoarece la schimbul de generaţie Qashqai a venit cu o faţă cu totul şi cu totul diferită. Ei au mai intervenit pe ici, pe colo pentru a ridica şi mai mult ştacheta în privinţa designului exterior şi le-a ieşit o maşină armonioasă de oriunde ai privi-o. O poţi înconjura de câte ori vrei şi tot nu cred că i-ai putea găsi vreo tuşă trasată fără simţ de răspundere. Nu cred să fiu subiectiv în aprecieri, deoarece cu modelele care-mi plac sunt chiar şi mai exigent, şi nu pot trece cu vederea jantele elegante de 19 inch pe care au fost montate pneuri cu balon îngust, numai bune pentru câteva sprinturi.

Audiţie premium, cuplu consistent

Când am aflat că maşina ce urma să fie testată era dotată cu motorul Diesel de 1,6 litri ce dezvoltă 130 CP a fost un motiv de bucurie în plus, deoarece nu mai condusesem vreun model propulsat de moderna unitate. Maşina era 4x4 şi era echipată în Tekna+, adică nivelul maxim pe care îl oferă Qashqai şi care costă 32.000 de euro (inclusiv TVA), aici incluzând, printre multe altele, şi instalaţia audio premium BOSE. M-am lămurit repejor de calităţile ei, iar o astfel de instalaţie n-ar trebui să lipsească din maşina unuia care este obişnuit cu un sunet de înaltă calitate.

Mai preocupat am fost însă de calităţile dinamice ale maşinii. După primii kilometri mi-am zis că n-ar fi stricat deloc să fi fost dotată cu o cutie de viteze automată, deoarece cuplul pe care-l oferă este uriaş. Deşi nu avea nici măcar 2.000 de kilometri la bord, Qashqai facelift sprinta prin oraş în voie, trecând cu nonşalanţă de pe o bandă pe alta pentru a se descurca printr-un trafic din ce în ce mai aglomerat. Dotat şi cu multe sisteme de siguranţă, l-am remarcat pe cel care te sfătuieşte dacă să schimbi sau nu banda de deplasare, având câte un semnal luminos amplasat în interiorul maşinii pe fiecare parte, nu pe oglinzile laterale, ca pe alte maşini. El se aprinde de fiecare dată când consideră că o altă maşină este cam prea aproape pe banda pe care vrei să ajungi, mesajul său fiind că manevra nu beneficiază de maximum de siguranţă.

Balsam în depăşiri

Câteva sute de kilometri însă eu am rulat cu Qashqai facelift numai în condiţii de maximă siguranţă. Numai ce n-am vrut n-am depăşit şi pot spune că n-am participat la un veritabil slalom, aşa cum maşina şi-ar fi dorit probabil, deoarece m-am hotărât să nu mai fiu atât de grăbit. Am plecat destul de devreme şi chiar nu avea rost să gonesc într-o zi însorită de toamnă, ba chiar am lăsat razele să se scalde în voie pe cupola din sticlă.

Maşina ajunge foarte repede la 140 km/h, poate să urce în voie după pofta inimii, dar tocmai v-am spus că nu eram din cale-afară de grăbit. N-am prea depăşit viteza menţionată şi am găsit maşina asta foarte stabilă în viraje abordate ceva mai sportiv şi chiar m-am cam mirat să văd că îşi păstrează fără probleme banda de deplasare în condiţiile în care nu prea reduceam viteza la intrarea în viraj. Cuplul uriaş este un veritabil balsam în depăşiri, iar maşina merge atât de bine încât stângăciile şi gafele partenerilor de trafic parcă nu mai contează atât de mult.

Contează însă că fără să mă gândesc la consum am văzut afişat pe display un 5,7 litri/100 kilometri în condiţiile în care maşina a fost încărcată cu maximum de pasageri, iar la întoarcere am mers cu 4,9 la sută, ceea ce pentru mine nu sună deloc rău. Cât am circulat prin oraş consumul a fost sub 7 la sută şi cred că poate fi coborât considerabil dacă se va merge pe distanţe mai mari de 2-3 kilometri.

Spre sfârşitul perioadei petrecute cu Qashqai am zis să încerc să văd şi cum parchează singură. Am găsit un loc potrivit pentru a proba parcarea laterală, a găsit imediat locul disponibil şi a garat maşina cu spatele într-un spaţiu în care trebuie să ai ceva experienţă pentru a te încumeta s-o strecori. Pentru gararea perpendiculară mi-am zis că parcarea de la concesionarul Caremil Impex va fi numai bună pentru a o testa. I-am creat un loc pe care-l credeam disponibil, dar maşina nu-l descoperea. Devenisem şi cam grăbit şi nu prea mai aveam răbdare să văd ce anume se petrecea. Nu ieşise din prima şi aproape că puteam spune că nu trebuie să ne lăsăm cu totul cuprinşi de febra tehnologiei, dar la scurt timp după ce am predat maşina am descoperit şi de ce n-a funcţionat din prima, nefiind însă din vina ei...

Verdict de dreapta by Matei

Cu două zile înainte de plecare mă gândeam împreună cu tata ce maşină ar fi mai potrivită pentru excursia noastră de week-end. Părerile au fost diferite, eu gândindu-mă despre ce mi-ar plăcea să scriu, el la o viitoare achiziţie şi a ales cum a crezut de cuviinţă.

Să vorbim despre interior. Cum am intrat am putut aprecia tapiţeria de piele frumos lucrată. Pe parcursul călătoriei am primit locul din dreapta spate. Spaţiu suficient pentru o persoană de 1,91 metri, excepţia fiind plafonul de care mă cam lipeam, iar la coborâre îmi cam atingeam tălpile de prag. Când ne apropiam de destinaţie, am trecut pe locul din faţă curios de experienţa copilotului. Din această poziţie totul se schimbă, descoperi tot ce-ţi poate oferi maşina. De la sonorizarea BOSE până la sistemele de nouă generaţie. Sonorizarea bună, am sesizat mici distorsiuni când am crescut volumul, muzica folosită a fost de pe Zonga, dar până în acel punct oricine ştie să aprecieze o muzică de calitate se va bucura intens de instalaţia audio.

Maşina vine echipată cu camere 360º, ceea ce face parcarea mai uşoară. Cei de la Nissan s-au gândit şi la începători şi le pune la dispoziţie opţiunea de parcare automată a maşinii, ceea ce presupune ca şoferul doar să găsească locul dorit şi să apese uşor pe acceleraţie, de restul manevrelor cu adevărat complicate ocupându-se maşina. Din teste, la parcarea laterală problema a fost rezolvată din trei manevre, dar când venise timpul celei perpendiculare n-a mai fost la fel de receptivă, dar nici noi n-am avut deloc răbdare să vedem dacă nu cumva greşeala nu era a ei.

Dinamica maşinii şi-a făcut simţită prezenţa mai ales în timpul depăşirilor. Fără emoţii treci de pe o bandă pe alta fără să fii nevoit să aştepţi prea mult în spatele unei persoane poate începătoare, poate mai fricoase.

Din cauza pneurilor pe care maşina le avea, acestea fiind speciale pentru şosea, nu ne-am putut bucura de o ieşire consistentă de pe asfalt, deci nu pot vorbi despre stabilitate, acţiune şi ceva adrenalină într-un SUV, ceea ce mă cam întristează. Deşi maşina putea fi capabilă de puţină joacă ne-am gândit să nu riscăm să lovim jantele deosebite, specifice celor de la Nissan, acoperite de anvelope Michelin Sport.

Comments are closed.