Mercedes-Benz GLA facelift – Încântător

Am tot amintit de ceva vreme de posibilitatea ca SUV-urile să devină numai bune de pus în balanţă cu hatchback-urile compacte după ce a devenit evident că pot înlocui fără efort monovolumele. Bineînţeles, din aceeaşi clasă. GLA facelift merită însă un capitol aparte dacă tot am amintit de clasă...

Continuând cumva ce am spus în şapou, GLA facelift nu are alură de SUV, ci aduce mult mai bine cu un crossover. Atât de mult alunecă multe modele între aceste titulaturi încât uneori parcă nici nu mai ştii unde să îl încadrezi pe fiecare în parte, însă maşina de la Mercedes-Benz se remarcă în primul rând printr-o alură de care orice proprietar este cât se poate de mândru şi care va fi pe placul multor gusturi. Ai putea să-i spui şi hatchback, i-ai putea spune şi break dacă ţii neapărat, unii poate o văd şi SUV, contează însă mai puţin asta. Important este că mai toţi îţi vor spune cât de frumoasă este maşina asta, cât de bine i-au fost calculate proporţiile sau mai bine zis că parcă totul a venit de la sine, ca într-un moment magic de inspiraţie divină. Silueta este desprinsă parcă dintr-un peisaj pe care ai vrea să-l vezi măcar o dată şi te îmbie s-o atingi. Nu ştii însă de unde să începi. Parcă n-ai curaj s-o mângâi din moment ce nu poţi s-o faci deodată pe toată suprafaţa ei. O înconjori de câteva ori, şi într-un sens, şi în celălalt, te opreşti, o admiri, pentru ca să apoi să reiei paşii detaşaţi parcă dintr-un dans plin de vervă, de nerv, de pasiune.

Spate plin de muşchi

La cât este de frumoasă nici nu te mai miră cam cum întoarce privirile după ea. Este unul din marile sale atuuri, acela de a-ţi crea emoţie de fiecare dată când o priveşti. Sunt convins că acest lucru se va petrece indiferent de anii care trec de când te tot uiţi la ea, senzaţia fiind poate cumva diminuată doar atunci când maşina ar fi foarte murdară. Se poate întâmpla acest lucru, deoarece veţi vedea că ştie să meargă şi pe trasee departe de asfalt... Mai curios însă parcă eram de cum se comportă pe drum drept, deşi amprenta pusă cu mult simţ de răspundere de AMG îţi cam dădea destule de înţeles.

Maşina testată era dotată cu motor Diesel de 2,2 litri, ce dezvoltă 176 CP şi colabora cu o cutie de viteze automată. Modul de condus poate fi setat, iar la început am rulat pe COMFORT, deşi am fost tentat să încep pe SPORT şi să nu mă mai opresc din acea desfătare. COMFORT era tot ce trebuia însă pentru a observa cât mai multe detalii din maşină, deoarece despre acomodare nu putea fi vorba. Eram deja prieteni de cum am urcat la volan în scaunele sportive, bine conturate, ferme, numai bune pentru un condus sportiv. Liniile verticale de pe centru scaunelor continuă şi pe bancheta din spate şi sunt cumva în strânsă legătură cu benzile de pe capotă ce urcă şi străbat cupola, în timp ce spatele are atâţia muşchi pe el de nu cred că se vor încumeta prea multe maşini s-o depăşească. Unele chiar ar putea, dar numai după ce se vor desfăta privindu-l.

Nu pot promite că nu voi mai face referiri la frumuseţea acestui model, dar pe CONFORT am rulat foarte liniştit, am devenit calm şi, aşa cum am mai afirmat şi cu alte ocazii, am putut trece mai uşor cu vederea unele gafe ale partenerilor de trafic.

Atuuri în viteză

Nu vă reţin atenţia cu calitatea sistemului audio, la care am setat bass-ul la maximum, dar sunetul nu era deloc distorsionat nici când am ridicat volumul la cote mai înalte. Sigur, mai totul era încasat de stomac, dar când am reglat totul pe gustul meu chiar am ajuns la un sunet pe care l-aş vrea în fiecare zi.

Am văzut de câteva ori un triunghi roşu aprins pe vitezometru, GLA facelift fiind dotată cu sistemul răspunzător de apropierea de maşina din faţă, dar pe SPORT nu prea aveam pentru mult timp vreo maşină în faţă. Am depăşit tot ce am vrut fără pic de efort, dar în maximă siguranţă, chiar pe distanţe pe care cu un hatchback compact nu m-aş fi încumetat fără sute de cai în spate. Am abordat curbele mai sportiv, am rezistat să nu le tai deloc şi am constatat la început că roteam cam mult volanul. Parcă ar fi avut nevoie doar să afle printr-un impuls fin dacă e vorba de stânga sau de dreapta pentru că de restul se ocupa singur într-un strâns raport cu stabilitatea fără cusur. Am tot încercat s-o fac să se abată măcar un pic de la traiectoria impusă, dar n-am reuşit. N-am auzit-o să crâcnească, n-a scos niciun sunet deşi am tras un pic de ea.

Am şi frânat destul de violent în câteva cazuri pentru a vedea dacă se clatină, dar maşina s-a dovedit extrem de omogenă, de compactă. Nimic nu s-a împrăştiat prin habitaclu şi cred că aş putea vorbi până la epuizarea spaţiului despre calitatea frânelor care opresc maşina tare repede, dar fără să simţi vreun efort.

N-o să vă spun prea multe nici despre viteză, ci doar că la 140-150 km/h ajunge extrem de uşor şi pe acel palier poţi face cam tot ce vrei din moment ce simţeam că parcă abia m-am atins de pedala de acceleraţie.

Cât de bine îi stă şi pe teren accidentat!

V-am spus că n-aş fi vrut să intru deloc pe teren accidentat, dar mi-am zis să mă abat un pic poate pentru un set de poze. Ştiam însă că odată ieşit de pe asfalt îmi va fi greu să mă mulţumesc doar cu atât. Am intrat pe iarbă într-o sâmbătă în care Casa Auto Iaşi a oferit cu Land Rover evenimentul off-road al anului, cu maşinile sale superbe, cu instructori şi cu tot ce mai trebuie pentru o acţiune de o asemenea anvergură. Dar de ce oare să nu mă opresc pentru poze când un deal se aşternea provocator la roţile dotate cu cauciucuri nu neapărat de mers prin noroi. Erau nişte urme lăsate pe iarbă şi oare de ce să nu merg eu chiar pe ele, să văd cum se comportă GLA facelift? Puteam alege să urc pe lângă ele, pe iarbă, pentru a fi mai uşor...

Am trecut în modul OFFROAD şi am început să urc, normal, pe unde erau urmele mai adânci pe dealul înălţat pe câteva etaje. Semnul din bord că ESP-ul a intrat în acţiune l-am văzut atât de mult cât nu l-am văzut la toate maşinile pe care le-am condus până acum. Practic nu se stingea. Nici nu aveam de gând să mă opresc, dar nici n-am găsit repede cum să-l dezactivez. Am apelat însă la bruma mea de experienţă în off-road şi maşina a continuat să urce. Dansând pe alocuri, şerpuind uşor din spate, a găsit soluţii pentru a răzbate prin noroi până a ajuns pe culme sau mai bine zis până am decis să opresc, deoarece demonstraţia de forţă, de agilitate fusese deja suficientă din partea modelului ce costă 41.730 de euro (fără TVA).

Am coborât cu sistemul activat ce asigură o viteză constantă de cel mult 6 km/h, dar parcă mai mult pentru a rememora clipele de la urcare, deoarece maşina n-ar fi avut totuşi nevoie de el.

Am revenit pe asfalt şi am mers prin oraş cu modul ECO pentru a vedea şi cam ce consum mediu îmi afişează maşina. Deplasările erau destul de scurte, cele mai multe în jurul a 3 kilometri, şi am cam avut grijă să nu fiu grăbit. Am mai şi accelerat mai tare pe alocuri, dar destul de rar, aşa că am putut vedea consumul scăzând sub 8,5 la sută, moment din care am încetat să mă preocup de condusul economic şi am preferat să mă bucur la maximum de o asemenea maşină, de privilegiile pe care fericiţii proprietari au ales să şi le însuşească odată cu unicul GLA facelift.

Comments are closed.