De o suta de ori ruta Paris -- Rouen!
Initial, întrebarea de mai sus i a facut poate pe cititori sa clatine din cap. La urma urmei, erau doar 21 de ani de cînd Karl Benz inventase automobilul, cu cele trei roti ale sale, "Patent Motor Car". Prima cursa de masini din Paris la Rouen avusese loc doar cu 13 ani în urma si a fost terminata de doar 15 dintre cei 21 de participanti, inclusiv noua vehicule cu motoare Panhard Levassor licentiate de Daimler si un motor cu 3 CP "Vis a Vis" Benz. Si acum sa porneasca într o aventura de calatorie de la Paris la Beijing, o suta de ori distanta aceea?

Dar initiatorii de la Le Matin au vorbit serios. Au dorit sa stabileasca superioritatea tehnica a automobilului asupra calului si sa capteze spiritul aventurii timpului. În doar o luna, linia de start pentru "Raid", cum devenise denumita la scurt timp cursa, deja inclusese 62 de soferi si mecanici. Oricum, ambitia si curajul au început sa paleasca pe masura ce data cînd nava care trebuia sa plece spre China se apropia -  cursa a fost schimbata înspre directia opusa din cauza conditiilor meteo nefavorabile, iar punctul de plecare a fost stabilit la Beijing. Numai 11 îndrazneti si cinci vehicule au ramas acum, aliniindu se la linia de start în Beijing pe 10 iunie 1907.

Printul Scipione Borghese a început cursa într o Itala italiana de 40 CP. Charles Godard a condus un Spyker olandez de 15 CP, acompaniat de un reporter de la Le Matin. Alte doua masini, doua De Dion Boutons frantuzesti de 10 CP au fost conduse de francezii Collignon si Cormier, iar un alt francez pe numele Auguste Pons s a aliniat cu un Contal cu trei roti de 6 CP.
Încarcati pe deplin cu provizii, piese de schimb, scule si echipament pentru orice situatie de salvare care ar f fost necesara, echipele erau gata sa porneasca într o aventura în dimineata zilei de 10 iunie 1907, o zi de luni. În fata lor se întindeau 14.000 kilometri si numeroase provocari, multe dintre ele inimaginabile astazi.

Startul unei Aventuri
Prima etapa a rutei spre Platoul Mongolian cu terenul sau muntos de netrecut a fost un test critic pentru participantii la raid. De abia erau drumuri marcate dupa acest punct, asa ca soferii au trebuit sa si gaseasca singuri calea. Erau frecvent nevoie de mîini de ajutor pentru a trece peste poduri parasite fara drumuri de acces, defilee înguste si noroioase, aproape imposibil de trecut, pante si dealuri alunecoase. Carausi cu bete de bambus, calareti de cai si fermieri cu carutele lor trase de boi asteptau pionieri automobilistici la opririle intermediare planuite de la fiecare final de etapa, asigurîndu se ca soferii de cursa lunga nu abandonau nici chiar atunci cînd autovehiculele lor cedau atingîndu-si limitele. Contal ul cu trei roti a avut probleme mai speciale. Cu tractiune pe o singura roata, o greutate totala a autovehiculului (cu toate sculele si sofer) mica si o distributie a greutatii care a fost înrautatita printr o încarcatura aditionala, limitele "naturale" au fost impuse tractiunii sale. Un rezervor gol în Desertul Gobi însemna un final timpuriu pentru Pons si pasagerul sau Foucault. Francezii rataciti erau sa moara de sete, dar au fost salvati de nomazi dupa o zi jumatate de chin.

"Raidul" devine o cursa
Pîna acum, aventura devenise deja o adevarata cursa. Printul Scipione Borghese, care era în frunte, a aranjat sa mearga în jurul Lacului Baikal în Itala sa pe drumul spre Irkutsk, în loc sa traverseze cu feribotul, lucru pe care Raidul îl autorizase în avans, întrucît ruta era necunoscuta. Grupul de automobilisti francezi a ajuns de asemenea la Irkutsk cu trenul în masinile lor De Dion Boutons si Spyker la doua zile dupa print, dupa ce au asteptat degeaba un feribot la Lacul Baikal. La scurt timp dupa sosirea lor, Godard a raportat probleme tehnice la Spyker ul sau: aprinderea cu magnet era de vina, lacasul cutiei de viteze de pe osia spate se sparsese, iar osia spate extrem de scurta nu era potrivita pentru drumurile viitoare. A cedat la Cheremkhovo, imediat dupa iesirea din Irkutsk. Confruntat cu aceasta situatie, Godard a decis sa faca ceva îndraznet. Desi mecanicul Spyker ului, Bruno Stephan, era deja pe drum, el a calatorit 1.350 kilometri cu trenul cu vehiculul sau stricat pîna în orasul Tomsk, care era sediul celei mai bune academii tehnice din Rusia. Intentia sa era de a se întoarce la Cheremkhovo si de a continua calatoria în concordanta cu regulile sale, dupa ce vehiculul ar fi fost reparat cu succes.

Procesiunea triumfala a printului
Între timp, nimic nu l oprea pe Scipione Borghese. A datorat avansul sau puterii superioare a masinii sale si întretinerii zilnice facute de mecanicul sau meserias Ettore Guizzardi. Borghese si echipa sa au ajuns la Moscova la o receptie frenetica a publicului pe 27 iulie, miercuri. Era acum pe departe în frunte, fapt ce i a permis sa aiba timp ca sa participe la variate receptii si dineuri în onoarea sa, sa cîstige forte noi si chiar sa satisfaca solicitari ale prietenilor si suporterilor: printul a onorat comitetul local Beijing Paris în timpul unei calatorii în capitala rusa St.Petersburg, departe de ruta planificata. Vremea la sosirea în Paris, la 62 de zile dupa ce au parasit Beijingul, era aceeasi ca la startul cursei. Desi era cenusiu si ploios, asta nu a descurajat cu nimic sarbatorirea. Victorioasa Itala a intrat în Paris în sunetul marsului triumfal din Aida, interpretat de o fanfara dintr un autobuz deschis, care conducea în fata. Gura casca emotionati priveau umar lînga umar, în rînduri de cîte 12, cu gardieni care se chinuiau sa mentina liber drumul din fata sediului cotidianului Le Matin, pentru ca Itala sa ajunga macar la platforma cîstigatorilor. Între timp, ceilalti participanti înca se luptau pentru fiecare kilometru în Rusia. Mai tîrziu au descris cei 400 km dintre Kazan si Nizhny Novgorod portiunea cea mai grea. Ploua mereu, nu mai erau drumuri si au parcurs doar 38 km în prima zi din cauza conditiilor neprielnice. Drumurile la vest de Moscova erau mai bune, iar Spyker ul care era mai rapid i a fost data sarcina de a gasi surse de benzina de la chimistii locali. Ceilalti participanti l au laudat pe Godard în cîteva rînduri, întrucît nu a folosit superioritatea masinii sale drept scuza pentru a si lasa competitorii în urma asa cum facuse Borghese în desert.

Un final aventuros
Oricum, Le Matin a urmarit viteza olandezului Spyker cu îngrijorare. Scopul "Raidului", care era de a promova industria auto franceza, parea sa fie permanent pus în primejdie, odata ce trofeul cîstigatorului fusese prezentat italienilor. Asa ca directorul general al Le Matin a dorit prompt arestarea lui Charles Godard pentru neregularitati facute înainte de a intra în Franta. Oricum, seful Spyker, Jakobus Spijker, era pregatit pentru asta si a pus un sofer al fabricii la volan pentru ultimele etape. Cele doua De Dion Boutons si Spyker ul au ajuns în Paris pe 30 august 1907, la aproape trei saptamîni dupa printul Borghese. Receptia de bun venit pentru Georges Cormier, Victor Collignon si echipele care au urmat dupa 15.000 de kilometri de stres si constrîngeri au fost la fel de entuziaste ca si cea tinuta pentru cîstigator. La finalul primei curse de lunga distanta din industria automobilistica, toti erau cîstigatori.