Nu-i cereti imposibilul, ci doar sa va surprinda placut!
Eu cred ca Suzuki SX4 este o varianta demna de luat in seama pentru familiile tinere, fara copii sau cu maximum doi copii mici. Am spus familii tinere gindindu ma ca, de regula, bugetul acestora este totusi limitat si nu permite achizitionarea a doua masini. Acolo unde se pune totusi problema cumpararii unei masini pentru sotie, SX4 n ar trebui deloc neglijat mai ales daca se merge si pe drumuri ceva mai neprietenoase. Nu i cereti insa sa va ajute sa cistigati vreo competitie off road sau sa faceti pe grozavii ca ati urcat acolo unde doar vulturii cuteaza. Dar sa va surprinda placut ii puteti cere fara probleme din cind in cind. Eu i am cerut si m a ascultat.

De citeva luni, SX4 se vede din ce in ce mai bine in trafic. Preturile cumsecade, dotarile acceptabile si performantele incurajatoare sint atuuri care mai de care mai potrivite pentru ca masina sa fie considerata o japoneza veritabila chiar daca este sora dreapta cu Fiat Sedici. N o fi un model de o frumusete rapitoare, dar se incadreaza in tipare placute privirii. Nici nu exceleaza, dar nici nu poti spune ca te lasa indiferent. De fapt, nici nu i usor sa desenezi o masina micuta si inaltuta...

Se incalzeste repejor in habitaclu
Dar stiu eu niste drumuri mai proaste si n am ezitat sa l duc acolo. Speram sa prind si zapada, poate chiar si gheata. Mi am propus sa urc si pe drumurile in rampa din zona respectiva, desi nici macar nu ma uitasem daca am roti de iarna sau nu. Am mers cu tractiunea pe fata pe drumurile curate dintr o zi mohorita de februarie. Destul de rece, dar numai bine de vazut cit de repede se incalzeste habitaclul.

Pina sa simt acest lucru nu puteam trece cu vederea silentiozitatea motorului de 1,6 litri. Nu vibreaza nimic, iar acest aspect este unul obligatoriu pentru confort. Imediat insa nu m am declarat de acord cu pozitia schimbatorului de viteze. Aproape ca intra sub cotiera cind treceam intr a doua. La cotiera nu voiam deloc sa renunt, asa ca mi am mai dat citeva minute pentru acomodare. Comenzile de la bord sint cit se poate de intuitive.

Nu exista secrete inutile, nu ai nevoie de rationamente pentru a i cere ceva. Iar cu butoanele pentru incalzirea din scaune, aflate intre acestea, ca si cel care comanda tractiunea sau cel responsabil cu decuplarea ESP ului, chiar ca e chestie de obisnuinta. Eram cam subtirel imbracat pentru cele citeva grade sub 0 si nu puteam spune ca nu ma bucuram vazind ca habitaclul se mai dezmorteste.

Cautam sa parasesc asfaltul
Puteam incepe testul. Am mers prin oras la o ora in care aglomeratia devenea maxima. De acomodare cu masina nici nu putea fi vorba. Parca ne stiam de ani buni, nu doar de citeva minute. Imi plac masinile cu suprafete vitrate de dimensiuni considerabile, mai ales cind e atit de innorat de ti e si frica sa lasi geamul deschis ca sa nu dea buzna inauntru vreun norisor. Dar nici atit de cald nu se facuse ca sa deschid geamul. La cit de usor ma strecuram in trafic e limpede ca face fata fara grija prin oras, dar asta intuisem.

Abia asteptam sa ies de pe asfalt.
Am intrat pe un drum ceva mai prost, unde denivelarile aratau o zona in plina dezvoltare. Practic, nu toate familiile care s au mutat la casa au deschidere la drumul principal. La cele mai multe se ajunge pe alei, nu foarte lungi, dar trasate direct pe pamint, iar daca sint pietruite e mare bucurie. Alea pe pamint insa solicita o masina ceva mai potrivita pentru a nu exista riscul sa chemi ajutoare. De asta si ajunsesem cu SX4 pe acolo, pentru ca mi se pare o masina nimerita pentru astfel de zone.

Am cotit brusc pentru a urca intr o rampa destul de inclinata. Prevazator, am cuplat pe AUTO, adica intr o pozitie in care trag tot rotile din fata, dar imediat ce se impune intra in actiune si spatele. Gropile deveneau tot mai adinci, dar suspensia le inghitea cu simt de responsabilitate. Nu parasisem inca asfaltul, asa ca am intors repede cum am ajuns pe platou. Nu asta cautasem.

N-a vrut sa patineze prin noroi
La coborire n am rezistat sa nu fac dreapta. Vazusem niste santuri numai bune de trecut prin ele. Am lasat tractiunea sa decida ea daca are nevoie de toate rotile, dar iar ma pacalisem. Noroiul se intindea numai pe mult mai putini metri decit as fi vrut. In rest era destul de inghetat, asa ca nu mi raminea decit sa vad cit de usor pot intoarce. Obisnuit cu destule facilitati, eram nevoit acum sa ma tot uit prin oglinzi ca sa nu fac vreo isprava, dar m am convins repede ca ma descurc mult mai usor decit ma asteptam. M am intors putin prin noroi, am incercat sa fac masina sa patineze, ca eu n am timp sa merg la patinoar mai des de o data pe sezon, dar nici asta nu mi a iesit.

Insa stiam o panta si mai abrupta. Intre timp fusese betonata si n am reusit mai mult decit sa duc masina pe zapada si sa vad ca si acolo se descurca. Dar in treacat vazusem alte rampe paralele numai bune de incercat. Am inceput cu una mai scurta, numai ca iar m am lamurit repede ca devenea o simpla joaca. Am intors iarasi intr un loc si mai strimt si eram deja pregatit pentru marea incercare.

In sfirsit, am gasit ce-am cautat!
Era un drum exact cum voiam. Pamint. Pe alocuri pamint cu zapada. Rampa inclinata de nu puteam miza suta la suta pe masina. Am cuplat pe pozitia LOCK, adica obligatoriu 4x4. Am oprit la baza rampei ca sa nu ma ajut de demaraj. Inclinata rau de tot din prima. Am pornit. N am bruscat o, dar a patinat la inceput. Doar o fractiune de secunda, parca pina si a gasit locul. Si a inceput urcusul. Depasisem o prima portiune foarte inclinata. Urma una mai lina, dar acoperita cu zapada. Drumul tot urca.

Nu i vedeam capatul. SX4 urca si el fara sa dea semne ca se intrebuinteaza. Parca ar fi vrut si un cronometru sa arate ca e capabil si de un sprint. Nu i pasa de obstacolele intilnite. Parca mergeam pe o pista pregatita dinainte, cu zone diferite pentru a i incerca abilitatile de rulare. Urcam si capatam si mai multa incredere in el. Dadea sa apara si sentimentul acela ca aproape nimic nu te mai poate opri.

Dar m am oprit. Si fara sa mi para vreun pic rau ca n am fost suficient de curios ca n am vazut ce era la capatul drumului. Nu asta urmaream. Iar ca sa fiu convins c a meritat doar cit am urcat, am oprit masina la coborire acolo unde mi se parea unghiul de inclinare cel mai mare. Am tras frina de mina la maximum, am scos maneta pe liber si am luat piciorul de pe pedala de frina. Masina a alunecat pret de vreun sfert de metru pina sa incremeneasca! Aceeasi masina tocmai urcase acea rampa. Altceva nu mi mai trebuia...