Fascinant
De-a lungul timpului, Fiat a construit multe masini care au fost socotite de referinta, dar parca totusi nici una dintre ele nu s-a bucurat de rezonanta lui 500, model pe cit de reusit pe atit de celebru. Mereu brat la brat cu starurile, el insusi un veritabil star, Fiat 500 si-a creat propriul drum in inimile si mintile fanilor, raminind unul dintre cele citeva modele fara de care industria automobilului ar fi fost lipsita de farmec. N-am intentia sa aprofundam impreuna istoricul acestui model, ci as mai puncta doar ca in orice moment al existentei sale a stabilit repere pe care concurenta a fost nevoita sa le bage repede in seama, sa le respecte si, nu de putine ori, sa le si urmeze.

Ultimul Fiat 500 a ajuns pe piata intr-un moment in care Fiat revenea pe drumul cel bun dupa ce ani de-a rindul a tot fost amenintat cu falimentul. Italienii au jucat o carte mare, pe mina designului si au inceput sa-si lase libera imaginatia. Au rezultat masini care mai de care mai frumoase, ca Grande Punto, Linea sau Bravo, iar 500 trebuia sa fie cireasa de pe tort. In plina expansiune a designului, 500 venea sa demonstreze tuturor ca Fiat este pe linia de plutire. Cinquecento, asa cum l-am cunoscut in facultate, la cursul de engleza, intr-o vreme in care nici macar nu se mai producea, a revenit printre noi dupa vreo treizeci de ani de absenta nu din postura de salvator al marcii, ci sa stabileasca iarasi regulile din clasa sa. O masina mini, dar care se doreste cu dotari premium si lucrata la nivel premium. Primita la unison cu bratele deschise, masina s-a acoperit iarasi de glorie, iar faptul ca a cucerit premiul pentru design la World Car Of The Year 2009, ca s-o amintim pe ultima, este doar una dintre recunoasterile oficiale ca actualul model nu este nicidecum un epigon, ci ca istoria 500 poate continua linistita.

Ce i-o fi trebuind scaune cu iz sportiv?
Nu cred ca pot spune multi ca nu le place masina asta. N-or fi putini nici aceia care n-au facut o pasiune pentru ea, dar cei mai multi dintre privitori nu pot ramine indiferenti cind o vad. Mie mi-a fost destul sa vad cite priviri feminine a atras de ma coloram eu ca masina o data la doua minute. Nu are linii complicate. E simpla, dar cit se poate de armonioasa. Nu frapeaza, dar are acel ceva care o face placuta. Mai mult, o face dorita. Iar in rosu ii sta bine de tot.

Rosul din exterior il gasim si-n interior. Si nu doar in tapiteria din piele pe scaunele ferme, cu buna sustinere laterala. Dar ce i-o fi trebuind scaune cu iz de sport unei masini mini, destinata totusi traseelor linistite din oras? Mai are rosu si pe bord, chiar daca mie mi-ar fi placut mai mult daca materialul ales ar fi fost similar cu cel intilnit pe panoul portierelor. Interiorul este foarte atent lucrat, de parca n-ar fi fost o mina agitata de latin acolo. Materiale placute la atingere si senzatia ca acomodarea nu va dura prea mult.

Urmarit de ploaie
Nici nu prea avea cum din moment ce comenzile de la bord chiar ca sint intuitive. Nu prea am intuit eu cum avea sa fie vremea si iar am sesizat ca are ceva ploaia cu mine cind fac teste. Au tot fost zile frumoase, iar ziarele aveau deschideri cu pamintul crapat din cauza secetei. N-oi fi eu cel care aduce ploaia, dar si minunata zi de 1 mai, cind am programat testul, a inceput cum nu se putea mai bine, cu un soare imbietor si parca pus sa se distreze pe seama meteorologilor ce tot amenintasera ca nu se va putea bucura clasa muncitoare de ziua ei taman din cuza ploii. Dar cind sa iau masina iaca si vintul se intetea si am zis sa plec mai repede, poate totusi prind macar citeva poze pina sa picure.

De unde atita noroc! Nici bine n-am iesit pe strada ca deja apelam la stergatoare. Citiva stropi doar ca sa-mi strice planurile si deja ma gindeam sa amin sedinta foto pe alta zi. Aproape ca ma hotarisem, cind am zis ca e momentul sa-i vad utilitatea in oras si am zis sa duc ceva de ici dincolo. N-am fost la piata sau la supermarket ca sa vad cite sacose incap in portbagaj. Dar totusi ma gindeam daca voi gasi loc in portbagaj pentru ce aveam eu de carat. Cind l-am deschis aveam sa fiu placut surprins, iar "incarcatura" ar fi trebuit sa fie de vreo 6-7 ori mai consistenta pentru a umple portbagajul.

Faci ce vrei cu ea
Cauciucurile cu talon foarte ingust faceau masina ceva mai rigida. Denivelarile din oras nu-i erau tocmai pe plac, dar si rigiditatea aia trebuia sa foloseasca ea undeva... Calitatea instalatiei audio este cu mult peste nivelul clasei mini, iar climatizarea automata merge in legea ei si incepuse sa emane ceva caldura. Ploua binisor deja, Am uitat sa va spun ca trasesem deja citeva cadre pina sa las "marfa", dar si cind am ajuns intre Teatrul National si Mitropolie cerul s-a inseninat si soarele s-a ridicat deasupra norilor de parca ar fi scos capul din apa. Trebuia sa ma misc repede, ca avea program de scufundari, dar cred eu c-am scos-o la capat cu pozele.

Bazindu-ma pe manevrabilitate, m-am bagat cu 500 prin locuri in care nu prea merg de regula si nici ca nu s-a lasat pina sa ma convinga ca poate fi intoarsa cu usurinta. Faci ce vrei cu ea. Directia precisa, parca un pic cam ferma pentru oras, dar trebuia si asta sa ajute la ceva.

Ar mai fi vrut chinuita
Nu prea puteam eu forta motorul prin oras, unde intr-a treia, la turatie scazuta, ai si intrat in conflict cu legislatia rutiera. Am ales un traseu mai laturalnic, unde am putut vedea iesenii facind o groaza de fum, si numai, la marginea padurii pentru ca asa li se pare lor ca se relaxeaza mai bine: mincind in aer liber. Nici acolo nu prea imi puteam atinge scopul, sa ajung si eu macar in viteza a cincea. Nu voiam sa par un teribilist care se da in spectacol, galagie faceau oamenii destula cit sa nu mai fie nevoie si de un motor extrem de nervos pe la 4.000 de ture si, in plus, nu voiam sa le perturb rafinatele lor simturi ce se desfatau cu miresme de tot ce poate fi pus pe un gratar cu niscaiva damfuri de gaze arse.

Dar si cind am trecut de fum am inceput sa accelerez si eu mai tare si nu mica mi-a fost surpriza sa descopar ca masina asta sta bine pe sosea. De fapt, nu, altceva ma frapase mai intii. Faptul ca aveam 100 km/h si nu resimteam viteza asta ca la alte masini din aceasta clasa. Deloc. Eram cit se poate de linistit, dar am ajuns in treapta a sasea si masina tot lipita de asfalt statea chiar si in curbe abordate ceva mai sportiv.

Aveam eu niste banuieli, care iata ca abia acum incepeau sa-si impuna punctul de vedere. Incurajat de 500, am inceput sa depasesc fara emotii si mi-am amintit ca m-am hotarit sa merg si la drum intins pentru ca am vazut ca bate vintul mai cu putere. Ma gindeam ca voi resimti din plin acest lucru, dar inauntru abia-abia daca sesizam zgomotul creat de curent. Desi masina imi dadea ghes sa ma joc cu acceleratia, iar resurse avea la discretie, am totusi pretentia ca stiu cind sa ma opresc. Dar tot n-am putut rezista s-o chinui un pic pe un traseu virajat, in rampa, si am ramas cu impresia ca ar mai fi vrut chinuita la fel cum as mai fi vrut si eu, dar eram deja din nou in oras si trebuia sa redevina cuminte. Era din nou urmarita de tot felul de priviri, dar nu-si facea deloc griji. La cit de rosie este n-o putea deochea nimeni!