Volkswagen continuă să-şi păstreze nealterată atracţia la romini, iar un model ca Passat incă reprezintă un etalon pentru familiile numeroase. Am mers cu noul Passat, incărcat cum se cuvine, l-am şi forţat, dar mai ales l-am lăsat să facă tot ce ştie el mai bine. Ce anume, veţi găsi mai jos.

Mai multe sute, nu doar una!
De la Suceava la Suceviţa şi inapoi. Acesta era traseul stabilit pentru testul cu noul Volkswagen Passat, model ajuns in Rominia la inceputul anului. Ceva mai mult de o sută de kilometri mi se părea suficient pentru a inţelege şi mai bine de ce Volkswagen, şi de ce Passat, au atit de multă priză la romini. Dar nici nu-mi trebuie prea mulţi kilometri parcurşi cu o maşină ca să realizez că testul ar trebui să dureze mai mult. Deja imi făceam calcule cum să merg nu doar o sută, ci mai multe sute de kilometri, insă nici nu voiam să stau chiar prea mult in maşină, deşi tentaţia era destul de mare.
Prima surpriză plăcută mi-a oferit-o portbagajul. Nu era o noutate că volumul său este indestulător, dar la noul model este atit de adinc incit cu greu ii poţi atinge capătul. Doar să pleci in vacanţe cu jumătate de apartament ca să spui că totuşi nu a incăput chiar tot ce voiai in el. Probabil nu intră biciclete sau ATV-uri, dar in rest cred că veţi găsi loc cam pentru orice vreţi să depozitaţi acolo. Deşi aveam suficiente bagaje, ar mai fi incăput incă pe atitea, insă motorul părea să nu se sinchisească deloc de incărcătura din portbagaj. Nici pe cea a pasagerilor de pe toate locurile din habitaclu, nici măcar de sarcinile pe care i le trasam eu prin intermediul acceleraţiei.
BlueMotion Technology nu glumeşte
In sfirşit sunt şi eu convins că motoarele TDI de la Volkswagen au rupt-o definitiv cu trecutul. Nu mai sunt zgomotoase, nu mai sunt violente, ci concurează cu cele mai reuşite propulsoare in domeniu. Noul Touareg a avut o contribuţie esenţială in a mă convinge, dar Passat l-a completat de minune. Plăcuţa cu Blue Technology de pe portbagaj m-a avertizat că este şi economic, dar la cită forţă degajă imi imaginam că ori avea un rezervor imens pentru o autonomie sporită, ori vizitele la staţiile de carburant trebuiau să fie destul de dese. Volkswagen insă nu glumeşte deloc in privinţa consumului şi chiar aveam să mă conving de acest lucru. Şi de acest lucru.
Pedala de acceleraţie a infipt-o in podea aproape de talpa şoferului, ca pentru o maşină sportivă. Deşi era dotată cu cutie de viteze manuală in şase trepte, pe display apărea treapta in care te aflai, dar şi sfaturi in care să cuplezi pentru a obţine nu doar un consum cit mai bun, ci şi pentru a beneficia cit mai bine de puterea maşinii. Uneori chiar eram avertizat să mai sar cite o treaptă de viteză, iar senzorii răspunzători de modul in care eu călcam acceleraţia mi s-au părut suficient de precişi pentru a fi bine sfătuit.
Diesel cuceritor
Am uitat să vă spun că motorul porneşte singur, printr-o simplă apăsare. Nu există un buton special pentru acest lucru, ci cheia care se introduce in contact trebuie impinsă pină la al treilea nivel ca să-l pună in funcţiune. Dar dacă tot am amintit de cheie, trebuie spus că pe ea există opţiunea de a deschide doar portbagajul, capacul acestuia ridicindu-se singur, iar după ce il inchizi, maşina rămine ferecată. Am mai intilnit acest sistem, dar la maşini din clasa premium, acolo unde Passat bate cu putere. Iar dacă motorul porneşte la o simplă impingere, el se şi opreşte cind aştepţi la semafor, nu ţii piciorul pe ambreiaj, iar schimbătorul de viteze este in punctul mort. Porneşte imediat ce apeşi ambreiajul, dar contribuie şi asta la un consum cit mai mic.
Insă motorul mă cucerise deja. Era in primul rind atit de silenţios că descopereai că-i Diesel abia la relanti şi cind punea in mişcare maşina. Iar asta mai ales datorită cuplului, care scotea maşina şi din cele mai delicate situaţii. Intr-un ac de păr cu ieşirea in rampă chiar am lăsat-o in viteza a patra, turată sub 1.000 rot/min, ca s-o văd cum se descurcă. Ceva sub talpă imi spunea parcă să-l solicit şi mai mult, că asta e floare la ureche. Cam aşa a şi fost, pentru că in puţine zeci de metri display-ul deja imi recomanda să trec intr-a 5-a. Am supralicitat cu altă ocazie şi am lăsat schimbătorul in a cincea şi parcă şi la o turaţie şi mai scăzută. Am crezut că măcar atunci se va incurca definitiv, dar tot a găsit soluţie să ajungă dincolo de 1.000 ture. De acolo chiar că n-a mai avut probleme să sprinteze spre a 6-a, un sprint lin ca un zbor fără pic de curenţi perturbatori.
Linişte şi confort
Trec şi eu repede peste toate sistemele cu care era dotată maşina, care mai de care mai utile. Pină şi roţile le bloca atunci cind porneai din rampă, iar frina de mină era electronică. Sistemul de climatizare funcţiona ireproşabil, iar calitatea instalaţiei audio era la nivelul uneia dintr-o maşină premium. N-am apucat să văd luminat colţul oglinzilor, acolo unde probabil eşti avertizat atunci cind din spate cineva este prea aproape de maşină pentru ca să poţi intra in faţa lui in deplină siguranţă. Am vrut insă să văd cam cum se comportă consumul mediu din moment ce cel instantaneu rareori trecea de 10 litri/100 kilometri. Mult a stat la 6 litri la sută şi trebuie să vă spun că in total cred că m-am apropiat de vreo 300 kilometri parcurşi cu noul Passat, nu doar ceva mai bine de o sută. Dar pe ultimii 50 am zis eu să văd şi cam cit ar fi in stare să coboare dacă merg ceva mai liniştit. Cind am văzut că indica 4,3 mi s-a părut mai mult decit suficient şi am trecut mai la viteze de autostradă. Nu brusc, ci gradat, tot pentru a nu fi afectat prea tare. Chiar dacă maşina prindea viteză de depăşea tot ce voiai, am predat-o cu un consum de 5 litri la suta de kilometri, care mie mi se pare excelent pentru o maşină de asemenea dimensiuni, cu un asemenea motor puternic, incărcată cu cinci persoane şi cu aerul condiţionat pornit in permanenţă. Grijuliu cu buzunarul stăpinului, noul Passat ii oferă o stare de linişte şi de confort cum reuşesc modele care costă ceva mai mult. Apropierea de Audi contribuie din plin la acest statut, iar prea multe de spus nu mai sunt. De fapt, ar fi atit de multe că mi-ar trebui un spaţiu măcar dublu ca să simt că am spus cam tot ce voiam despre noul Passat. Multe de spus nu-s doar dacă vine vorba de ceva ce nu prea mi-a plăcut, cum ar fi inserţia de culoare deschisă pe consola centrală, dar altceva chiar n-am găsit in neregulă. Nici eu şi nici celelalte persoane cu care am călătorit. Iar dacă ar fi fost, cu siguranţă că n-ar fi trebuit să fac eforturi ca să-mi amintesc, aşa cum păţesc cu detaliile pozitive pe care le-am găsit. Sigur şi de data asta am uitat cite ceva, mai ales că surprizele plăcute oferite n-au fost deloc puţine.