Până la Frankfurt şi înapoi
Poate vă amintiţi că în 2007 am mers la Salonul Auto de la Frankfurt cu Prius, mult prea suficient pentru a-mi da seama că nu-i o maşină doar pentru oraş, care să consume puţin. Pentru gabaritul pe care-l are e făcută şi pentru drum lung. Legat de consum un singur lucru era de reţinut: 5,1 litri/100 kilometri a fost consumul mediul pe atâtea mii de kilometri. Eu unul am fost foarte mulţumit că Prius s-a gândit la buzunarul meu chiar dacă pe autostrăzi mergeam şi cu 180 km/h. Cu toate că motorul termic gâfâia pe la această viteză nu era deloc neplăcut de condus. Cutia cu transmisie variabilă continuă îşi făcea de minune treaba, iar dacă ar fi avut un motor şi mai mare nu i-ar fi stricat deloc.

Cere-i tot ce vrei!
Iar noua generaţie a venit cu un propulsor mai mare, unul de 1,8 litri. Eram tare nerăbdător să fac primele sprinturi, dar cum am urcat în maşină m-a „izbit” consola centrală. Eram eu cumva familiarizat cu ea de la Auris, dar la Prius e şi mai şi. Parcă ţi s-a pus totul pe tavă, tot felul de bunătăţi, care mai de care mai rafinate, de ţi-e şi greu să alegi. Dotată probabil la superlativ, maşina dealerului Toyota Iaşi te îmbie s-o cunoşti, s-o explorezi pentru ca apoi să-i poţi cere tot ce vrei. Sistemul de navigaţie este cam ca la modelele Lexus, divizia de lux a Toyota, dar nu doar acesta a fost parcă împrumutat de acolo.

Parcă şi ecranul cu touch-screen, parcă şi sistemul care parchează singur maşina, parcă şi sistemul audio are calitatea celui de la Lexus. Comenzile vocale sunt pe volan, senzorii de parcare sunt mereu gata să-ţi sară în ajutor şi cam asta îmi aduc aminte dintr-o suflare. Dacă-mi mai amintesc ceva vă mai spun.

Oprit pentru a schimba impresii
Am pornit uşor din loc, mergeam doar cu motorul electric, dar după scurt timp a intrat în acţiune şi cel termic. Călcam eu acceleraţia, dar parcă maşina era mai greoaie decât mă aşteptam. Am zis să am răbdare, dar tot parcă o ţinea ceva pe loc. M-am luminat însă în câteva sute de metri şi mi-am dat seama că rulam în ECO Mode. De unde reacţie la pedala de acceleraţie dacă totul era setat pentru un consum cât mai mic? Mai târziu aveam să constat că e nevoie de o apăsare mai fermă, chiar şi în ECO Mode, şi maşina o zbugheşte la fugă imediat.

Dar eu am trecut imediat pe POWER Mode. 1, 2, 3, 4. Atât am numărat şi Prius era altă maşină. Începeam să aud şi motorul, iar maşina se înfingea în asfalt exact aşa cum mă aşteptam. Mult mai bine decât generaţia precedentă. Dacă unii se mai strâmbau că e mai greoaie la drum întins aş vrea să-i aud acum ce zic. Dacă vrei nod în papură cu orice preţ sunt şanse să găseşti, iar dacă e nevoie, deşi nu mă pretind eu mare specialist, pot să găsesc neajunsuri câte vreţi la maşini şi de zece ori mai scumpe ca Prius.

Să rămânem totuşi ancoraţi în zona reală şi să vă spun că trebuia să păţesc ceva cu Prius. Ceva ce chiar nu-mi amintesc să mai fi păţit prea des. Sunt cumva obişnuit să se uite lumea după maşinile pe care le testez. Unele sunt noutăţi absolute şi e normal să atragă priviri. Dar să mă oprească Poliţia doar pentru a schimba impresii despre Prius chiar n-am mai păţit. Iar cei doi poliţişti chiar erau pasionaţi de maşini, că altfel nu cred că aş fi stat nici două minute la taclale cu ei.

4 litri la sută prin oraş
Am mers în POWER Mode şi la drum întins, şi pe drum virajat şi chiar nu există diferenţe faţă de un sedan de clasă medie propulsat tradiţional. Are suficientă putere, iar cutia de viteze este excelentă. Abia aşteptam să intru în oraş ca să trec pe ECO mode pentru a vedea cam ce consum realizează. Începutul a fost de-a dreptul încurajator.

Ceva mai mult de 1 litru la suta de kilometri, dar era doar începutul. În ritmul asta, maşina, care avea aproape 3.500 kilometri la bord, probabil c-a trecut o singură dată pe la benzinărie din moment ce doar două gradaţii mai erau pline în dreptul combustibilului. Nici chiar aşa consum, dar vă spun că pe la 2,7 la sută am stat multă vreme. Totul era să nu bruschez acceleraţia. Cât timp mă purtam frumos cu ea îmi afişa un rezultat de mai mare dragul.

La un motor pe benzină de 1,8 tradiţional un asemenea mod de condus ar fi însemnat un minunat 9 la sută prin oraş. Mai puţin de 3 nu cred că-i deloc rău şi am zis că era timpul să accelerez ceva mai apăsat. Am călcat pedala şi până la capăt, adică n-am mai ţinut cont deloc de condus economic. Chiar şi în aceste condiţii consumul n-a trecut de 4 litri la sută, iar pentru mine era chiar suficient.

Parchează singură
Am dat ceva mai tare sonorul la instalaţia audio şi am descoperit un sunet de făcut faţă şi pretenţioşilor. Maşina devenise şi mai plăcută la condus şi poate ar fi trebuit s-o văd şi parcând singură. Dar nu era şi obligatoriu să fac totul la această întâlnire, pentru că trebuie să mai existe atracţii şi pentru un viitor test. M-am mulţumit doar să văd cum îi alegi locul în care să parcheze şi probabil că ea se şi duce acolo.

N-aveam timp însă să văd exact ce trebuia făcut pentru ca Prius să-ţi lase în grijă doar viteza cu care se deplasează maşina, ea fiind pe fază cum şi cât să rotească volanul pentru a parca ireproşabil. Ar fi fost, într-adevăr, un final de excepţie. Dar, la fel de bine, poate fi şi un început inedit. Viitoarea întâlnire cu Prius să înceapă cu o parcare. Da, dar nu oricare. Pentru că nici Prius nu este o maşină oricare.