Vechiul model SX4 l-am testat in plină iarnă şi-mi amintesc cită zăpadă a infruntat săracul deşi nu-l credeam un căţărător. Cu actualul model n-am mai avut răbdare să ningă, ba chiar am prins un soare de-ar fi fost invidioasă şi luna aprilie pe un sfirşit minunat de octombrie. Dar tot am dat eu peste un soi de ninsoare.

Doar 1.200 kilometri la bord
N-am respectat ora intilnirii cu noul Suzuki SX4. M-am trezit cam greu in ultima zi din octombrie, cu nasul infundat şi cu o durere de cap ce parcă mă anunţa că m-am căptuşit cu o răceală. Chiar mi-am pus problema să nu mă ridic prea curind din pat, dar totuşi SX4 mă aştepta şi era prea frumos afară să mă las copleşit de o siciială. Nu mă aflam aşadar intr-o dispoziţie prea bună şi deşi era simbătă aveam destule de făcut.
Pierdusem deja cam o oră şi criza de timp era teribilă. M-am interesat ce motor are maşina, mi s-a răspuns că un benzinar de 1,6 litri şi 120 CP, şi am pornit la drum. Am resetat consumul mediu, cum fac la orice pornire, oglinzile laterale mari, cum imi plac mie, erau deja bine reglate şi pentru mine, iar la prima oprire, după vreun kilometru, am zărit un consum descurajant, de vreo 16 litri/100 kilometri. Am uitat să vă spun că maşina avea la bord doar 1.200 km şi am promis că nu voi trage prea tare de ea chiar dacă am fost sfătuit să n-o menajez deloc. Deşi motoarele actuale sunt cu adevărat performante, parcă tot nu mă lasă inima să scot untul din ele pină nu trec de măcar 5.000 km.
Cifre rotunde
Oricum, prin oraş nu aveam de gind să merg eu prea economic, suspensia un pic cam rigidă pentru denivelările mici nu prea era pe gustul meu, dar ştiam incă de pe atunci că se va revanşa pe teren accidentat. Deşi nu-mi dădeam silinţa, consumul continua să scadă, chiar dacă pe anumite porţiuni acceleram ca pe o linie dreaptă pentru că v-am spus că mă cam presa timpul. Bineinţeles, fără să-mi deranjez cituşi de puţin colegii de trafic, dar nu vă mai pun răbdarea la incercare şi vă spun că am avut un consum mediu de 8,0 l/100 km.
Vă las pe voi să apreciaţi dacă e mult sau puţin, dar eu aş vrea să merg la 10 grade Celsius afară cu un aşa consum urban la maşina mea de 1,6 litri. Am ieşit din oraş şi am mers destul de uşor, cum am promis, iar consumul mediu a devenit 5,5 litri/100 km, dar n-am mai putut răbda şi am călcat ceva mai susţinut pedala de acceleraţie. Nici măcar n-am schimbat vitezele mai sus de 4.000 ture, deşi zona roşie pe turometru incepe de la 6.500 rot/min, şi am urcat intr-a cincea pină la jumătate din a doua sută de pe vitezometru. Am considerat că este suficient pentru SX4, deşi mai avea destul loc in jos pentru a călca acceleraţia. Am mers multişor cu viteza menţionată, iar călătoria era agreabilă. N-am sesizat nimic care să mă facă să frinez, doar apropierea de o localitate determinindu-mă să revin in legalitate. Consumul n-a depăşit nici in aceste condiţii 7,5 l/100 kilometri şi parcă era hotărit s-o ţină numai in cifre rotunde.
Am găsit butoanele pentru tracţiune integrală
Am apucat-o pe un drum mai virajat, mai cu rampe, dar să ştiţi că n-am exagerat cu condusul sportiv. Nu că SX4 nu s-ar preta la aşa ceva, ba chiar intr-o curbă chiar am tras un pic mai brusc de volan şi maşina s-a aşezat imediat pe neaşteptata traiectorie pe care i-am impus-o. Am intrebat eu de motor la inceputul testului, dar am uitat să mă interesez despre tracţiunea maşinii. M-am uitat din mers, dar n-am descoperit butoanele pe care le ştiam de la vechiul model. Poate nu m-am uitat unde trebuie, dar n-aveam de gind să mă opresc doar pentru asta. Maşina mergea foarte bine numai cu tracţiune faţă. Poate doar volanul era un pic mai jos decit eram eu obişnuit, iar singurul lucru care lipsea era cotiera centrală. Dar cind am oprit pentru fotografii, ce credeţi că s-a descoperit in spatele manetei răspunzătoare de frina de mină? Normal că nişte butoane. Pentru scaune incălzite, pentru dezactivarea ESP-ului, dar mai ales pentru tracţiunea integrală.
Testul pădurii
Dar şi cind am văzut asta mi-am zis că musai trebuie să incerc să merg pe cărarea strimtă pe care am zărit-o taman peste drum unde oprisem pentru fotografii. Am dat zece metri cu spatele şi am virat stinga trecind printr-o succesiune de gropi suficient de adinci pentru ca aflat intr-o berlină să-ţi iei gindul de a inainta. Eu insă abia dădusem de gust. Rulam in continuare doar cu tracţiune faţă, dar n-am avut deloc probleme. Deşi frunzele se aşterneau cuminţi pe ingusta potecă incă se mai cunoştea că mai trecuse ceva pe acolo. Poate maşină, poate căruţă, contează mai puţin. Pentru mine conta că inaintam nestingherit. Ba parcă prindeam şi viteză, insă cu cit mă afundam printre culorile de toamnă, pe care le-am găsit totuşi nu atit de intense pe cit le voiam, parcă eram impins de la spate să nu mă opresc prea repede. O creangă fermă avea să joace rol de barieră şi aveam de ales dacă să intorc sau să merg mai departe. Timp nu prea mai aveam al dispoziţie pină să ajung la un meci pe care trebuia să-l văd, dar nici nu mă puteam opri atunci. Am ocolit creanga ieşind de pe poteca ce abia se mai vedea şi după un scurt ocol am revenit pe aşa-zisul drum. Am observat insă nişte canale de noroi. Mutasem deja pe AUTO pentru tracţiune integrală, dar nu-mi permiteam deloc să rămin chiar atunci impotmolit in pădure. Am trecut pe LOCK, pentru maximum de siguranţă că nu se va petrece aşa ceva, şi am dat inainte. Am trecut prin canale şi mi-am continuat incursiunea prin pădure. Numai că frunzele căzute ca o veritabilă ninsoare au ascuns drumul, insă nu mai puteam fi intimidat prea uşor. Ştiam insă că probabil voi fi nevoit să mă opresc atunci cind un copac işi va trimite in calea mea o creangă, iar ocolişul să fie inabordabil şi n-am mai mers chiar mult pină să se petreacă aşa ceva. Poate aş fi găsit eu o cale să inaintez, dar n-avea cine să ridice puţin creanga, pentru că n-aveam de gind să risc vreo zgirietură. N-am fost chiar bucuros să intorc, dar chiar n-aveam de ales. Am făcut aşadar cale-ntoarsă bucuros că SX4 s-a descurcat de minune. Am reajuns la potecuţă şi iar a trebuit să ocolesc crenguţa de care v-am pomenit mai sus. Dar pe potecă am revenit mai brusc şi am supus SX4 la ultima sa incercare. Am rămas cu o roată suspendată, maşina s-a aplecat mult spre dreapta, dar a revenit repede la normal. Am ieşit pe asfalt şi am ajuns cu zece minute inainte să inceapă meciul.
Zici că-i hybrid
Din virful Copoului pină să predau maşina mi-am propus să merg cit de cit economic prin oraş. Am făcut acelaşi lucru cu noul Swift şi am obţinut un consum inspăimintător pentru concurenţă. Am incercat şi cu SX4 acelaşi lucru. Abia acum mi-am amintit că la relanti turaţia este undeva la vreo 700 ture, dar in maşină aveam senzaţia că motorul s-a oprit. Iar pe primii metri maşina se comportă de parca ar fi un hybrid. Abia apoi se aude şi propulsorul, insă este silenţios şi tare grijuliu cu portofelul tău. Eu cam aşa aş zice din moment ce am predat maşina cu un consum mediu prin oraş de 6,0 litri/ 100 kilometri. Aproape ca un hybrid.