N-o să ghiciţi care a fost ultimul imbold pentru a testa noul SEAT Ibiza. Modelul a devenit deja o prezenţă constantă pe străzi, dar pină acum citeva săptămini nu era pe lista mea de priorităţi. Zece minute au fost suficiente pentru mă aduce la volanul său.

M-a convins un taxi Ibiza
In alea zece minute de care tocmai am pomenit am fost pasagerul unui taxi SEAT Ibiza. Nu mi se intimplă chiar foarte des să apelez la taxiuri, dar mergeam intr-un loc unde cu greu aş fi găsit un loc de parcare. De regulă urc in Dacia Logan, insă in seara cu pricina am ales Ibiza. De ceva vreme am tot intors capul după modelul constructorului spaniol, dar iată că aveam ocazia să şi parcurg ciţiva kilometri.
Maşina mi s-a părut primitoare. Am urcat in faţă, insă nu mă atingeam deloc de corpolentul taximetrist, aşa cum poate te aştepţi să se petreacă intr-o maşină de clasă mică. Mi-a plăcut şi ambianţa portocalie creată de luminile display-ului instalaţiei audio, dar mai ales cum mergea maşina. Nu şi stilul de condus, unul de-a dreptul enervant pentru mine. Aproape oprea omul maşina la fiecare denivelare mai pronunţată, de mă gindeam că in ritmul ăsta voi intirzia. I-am şi spus că exploatind-o in asemenea mod maşina asta va ţine o sută de ani. Răspunsul a fost că e maşina sa, de asta se comportă cu ea precum cu o bijuterie. El cică nu face ca taximetriştii de la patron, care rup maşinile-n două, insă cert este că primul contact cu Ibiza a fost unul de bun augur.
Iar cind am avut ocazia să petrec un weekend cu acest model n-am prea stat pe ginduri. Dealerul ieşean Moldotrans Auto, care are un cuvint din ce in ce mai important de spus pe piaţă, a ales drept maşină de test una dotată cu motor pe benzină de 1,4 litri, care dezvoltă 85 CP. Nu era TSI-ul de 1,4 litri atit de premiat şi de lăudat, dar nici cu cel avut la test nu mi-a fost deloc ruşine. Dimpotrivă.
Derutat la inceput
Primul sunet la pornirea motorului m-a dus in eroare. Am crezut că era vorba de un propulsor Diesel, pentru că o fracţiune de secundă aşa se auzea sunetul. Plecind cu motorul rece, intr-o simbătă dimineaţa, am incercat să schimb vitezele ceva mai jos. Dar cind acceleram parcă trebuia să ies dintr-o groapă. Aşa am păţit din viteza intii intr-a doua, iar apoi şi cind am cuplat a treia. Cum insă am schimbat ceva mai sus a patra m-am lămurit. Eram eu cumva deja lămurit că nu-i Diesel, dar edificator a fost să-l aud cum sună şi după 2.000 rot/min. Iar de acolo prindea şi putere de te surprinde plăcut.
In citeva sute de metri ne şi imprietenisem, mai ales că la prima oprire am avut senzaţia că s-a oprit şi el. Dar maşina nu era dotată cu sistem START-STOP, insă motorul era atit de silenţios incit abia il auzeam, iar asta nu putea fi decit pe placul meu. Cutia de viteze cu cinci rapoarte avea un schimbător zglobiu, iar pe display-ul central apărea nu doar săgeata care să te ajute să schimbi viteza pentru un consum scăzut sau pentru a avea mereu maximum de cuplu la dispoziţie, ci chiar şi viteza in care rulezi.
Pină să vă spun de ce Ibiza poate avea două feţe mai zăbovesc puţin asupra interiorului, mai ales că am avut iarăşi parte de o surpriză plăcută să găsesc bordul orientat spre şofer. Mi-a plăcut de la inceput, dar in cele două zile am tot avut ocazii să apreciez găselniţa celor care au proiectat interiorul maşinii. L-au făcut spaţios, dar nu doar in habitaclu. Portbagajul adinc are dimensiuni cit se poate de generoase pentru această clasă şi chiar poate da idei celor care vor să meargă şi in vacanţe cu Ibiza.
N-am intirziat nicăieri
Iar in sprijinul acestei afirmaţii vine mai ales comportamentul maşinii, pe care eu mai intii am dus-o acolo unde se merge cu viteze mai ridicate. M-a surprins faptul că maşina ştie bine cit de serios călcam pedala de acceleraţie. Altele, mai pretenţioase, nu sesizau şi acest lucru, dar Ibiza ştia. Cind călcam mai liniştit mă sfătuia să schimb vitezele la 2.000 rot/min şi cred că rulind aşa, in oraş, se obţine un consum tare scăzut. In schimb, cind apăsam cu mai mult simţ de răspundere acceleraţia, atunci săgeta orientată in sus apărea cind acul turometrului indica 4.000 ture. Uitasem să vă spun de ingenioasele cadrane din bord, cu tentă sportivă şi cu cifre mici pe vitezometru, insă cum treceam de 2.000 ture Ibiza se transforma intr-o maşină cu care poţi face multe pe şosea. Eu am fost mulţumit s-o văd că se duce ca din puşcă peste sută şi că rămine la fel de stabilă pe şosea, practic se comportă ca un model de clasă superioară. Am dus-o prin curbe, pe care le-am abordat pe placul brand-ului SEAT, recunoscut pentru valenţele sportive, iar Ibiza mi-a răspuns pe măsură. Am trecut şi pe teren uşor accidentat, iar suspensia a fost şi ea la inălţime.
Puteţi pleca fără grijă la drum cu Ibiza, mai ales că şi farurile se pretează de minune la aşa ceva, insă locul modelului este totuşi mai mult prin oraş. Cu motorul avut la dispoziţie n-am intirziat nicăieri. In momentele in care am avut nevoie de citeva sprinturi a fost imediat lingă mine şi ori am pornit cu dreptul de la semafor, ori am reuşit o preselecţie complicată din cauza partenerilor de trafic. Practic maşina mi-a oferit soluţii in orice moment. Ştie să te poarte insă şi in ritm de oraş, cu schimbări de viteze la 2.000 ture, dar trebuie să spun că te sfătuieşte şi cind e cazul să retrogradezi viteza. Mie mi s-a intimplat rar, mai precis atunci cind am vrut să mă conving dacă arată şi asta. Ar mai fi avut Ibiza de arătat şi multe altele, dar pentru un weekend mie unul mi-a fost de ajuns.