Nissan Qashqai a trecut cam neobservat la vremea premierei sale. Ceva mai mărişor decit o maşină din clasa compactă nu putea să se impună, dar de cind a fost restilizat promite să aibă un alt cuvint de spus. Ce mi-a transmis mie puteţi afla parcurgind rindurile următoare.

Se inţeleg parcă din priviri
Din moment ce ştiţi deja că imi place Dacia Duster este cit se poate de firesc să ii acord ceva atenţie şi lui Qashqai, model cu un gabarit cumva similar celui construit la Mioveni. Nu va rezulta de aici o comparaţie intre cele două maşini, ci mă voi concentra exclusiv asupra lui Qashqai, fără să fac vreo trimitere la Duster.
Modelul lui Nissan a ajuns acum să fie mult mai băgat in seamă, iar varianta cu şapte locuri chiar arată a SUV. Eu am mers insă cu cea normală, de cinci locuri, care nici tracţiune 4x4 nu avea. Cind am descoperit că-i lipseşte acel selector nu mi-a picat chiar foarte bine, dar nici n-am devenit dintr-o dată nefericit din moment ce am găsit la Qashqai un comportament tare bun in prima parte a traseului. Mi-a plăcut din prima că scaunul şoferului are o bună susţinere laterală, iar motorul Diesel de 1,5 litri şi 110 CP era deja pe gustul meu.
Practic deplasarea pe asfalt este cit se poate de confortabilă, deşi suspensiile păreau pregătite şi pentru asalturi pe drumuri accidentate, nu doar să inghită kilometri la foc automat. Cutia de viteze in şase trepte se inţelege parcă din priviri cu propulsorul, iar indicatorul de la bord care-ţi indică să treci intr-o treaptă superioară te indeamnă să faci acest lucru undeva la 1.800 rot/min. Motorul este atit de elastic incit cum trece de 1.000 ture devii sigur că repară greşeala de a te afla intr-o treaptă cam mare. Pe la 1.600 ture simţi cum a ieşit de tot din „groapă” şi eşti gata din nou de un sprint.
Iar maşina chiar sprintează dacă ţi-ai propus acest lucru. Pentru depăşiri pe ciţiva metri eu recomand viteza a patra, care rezolvă cam orice problemă, iar deplasările pe asfalt in a şasea asigură şi un consum excelent, de doar 5,2 litri/100 kilometri.
Pe iarbă, in rampă, cu pămint moale sub roţi
Vă voi spune mai incolo că poate consuma şi mult mai puţin, dar tot n-am rezistat să nu intru cu maşina şi prin locuri in care poate unele modele ar fi simţit nevoia de tracţiune 4x4. Nu a părut deloc că se forţează pe malul Humorului, destul de involburat după o noapte cu ploaie torenţială, şi nici nu mi-a creat emoţii cind o roată din spate a pierdut contactul cu solul. Nu s-a inclinat nici prea tare, dar am reuşit să obţin un balans care mi-a dat de veste că  şi cea din faţă, aflată in diagonală, a avut aceeaşi soartă. Răminea ca tracţiunea să fie suportată de o singură roată, dar Qashqai s-a descurcat şi-n această situaţie mai mult decit onorabil. Nici n-am forţat prea tare motorul, dar maşina a trecut peste dimburile şi şanţurile prin care m-am incăpăţinat s-o duc.
Evident că increderea a crescut simţitor. Poate că aş fi fost tentat să trec pe 4x4, dar cum nu aveam asemena dotare la dispoziţie n-am avut incotro. Aveam insă un Qashqai cu care mă inţelegeam din ce in ce mai bine, aşa că am zis că n-ar fi rău de incercat şi un pic de escaladă. Să nu vi-l inchipuiţi acum cocoţat pe cine ştie ce stinci, dar l-am pus la incercări mai grele decit la a merge cu peste 80 km/h pe drum de ţară, de parcă aş fi fost la raliu. Orice i-am făcut a stat ireproşabil pe drum, chiar şi in curbe abordate ceva mai sportiv. Incă o dată am fost plăcut surprins de suspensie, care prelua fără să cricnească toate gropile. Dar incercarea a fost de fapt cind m-am hotărit să mă abat puţin de la drum şi să urc doar pe iarba care se urcase in urma ploii. Insă pămintul era destul de moale cit să mă determine să mă las păgubaş, dar nu mai puteam da inapoi.
Am apucat aşadar pe o potecuţă pe care doar căruţele se cam incumetă să ajungă. Era foarte ingustă, de abia incăpea o maşină, dar mai ales era destul de abruptă pină să ajungi chiar pe păşune. Am urcat cu incredere. N-am incercat să mă şi opresc ca să văd ce se petrece la o pornire de pe loc pe acea suprafaţă ce ar fi putut deveni periculos de alunecoasă. Nu de alta, dar zona era pigmentată toată cu gropi mari şi dimburi consistente şi chiar nu aveam nevoie de prea multă adrenalină. Qashqai s-a descurcat peste tot pe unde l-am dus şi chiar m-ar fi tentat să ajung din ce in ce mai sus cu el. Dar probabil că i-aş fi cerut totuşi cam mult şi m-am mulţumit să ştiu că a fost in stare să facă şi ce i-am cerut. N-aş zice deloc că m-am mulţumit cu puţin, deşi sunt convins că putea şi mai mult.
Condamnat la 80 km/h...
Incintat de cum reacţionează şi cind n-are asfalt sub roţi, dar şi de atmosfera din interior, trebuia parcă totuşi să se intimple ceva, că prea mulţumit mai eram. In dimineaţa plecării spre Iaşi am constatat că făcusem pană pe stinga spate. Era duminică şi nu aveam practic variante la dispoziţie pentru a mă pune in mişcare fără să apelez la roata de rezervă. Trebuia să ajung la o anumită oră in Iaşi, aşa că devine limpede că agitaţia imi dădea tircoale. Am pierdut ceva vreme pină ca roata de rezervă să ajungă in locul celei dezumflate, timp in care am fost intrebat ce motor are maşina şi imediat cit consumă. Probabil a fost mulţumitor răspunsul, dar am fost chestionat dacă nu cumva motorul este totuşi prea mic pentru o asemenea maşină. Nici unui model nu-i strică un motor mai puternic, dar cel de pe Qashqai in varianta menţionată este cit se poate de mulţumitor. Şi-mi aduc repede aminte că la intoarcere aveam o berlină de la o marcă premium in faţă, o vedeam ce fum negru scoate, dar nicidecum nu putea micşora distanţa faţă de Qashqai. S-a intimplat acest lucru, doar in localităţi s-a indepărtat, unde ştiţi că mă deplasez cu viteze rezonabile.
Revenind la pană, m-am pus in mişcare cu speranţa că măcar una din cele două vulcanizări din Gura Humorului o voi găsi deschisă. Una era pustie, iar la cealaltă am avut ghinion, că omul care lucra de regulă acolo plecase de o oră. Mi-a spus că n-are rost să mă abat prin Suceava şi că pină la Iaşi nu voi avea nici o şansă să găsesc ceva pe drum. Eram cumva resemnat că voi merge cu cel mult 80 km/h pină la Iaşi, pentru că pneul era mai subţire, pentru utilizare pină la prima vulcanizare, am efectuat o depăşire, dar mi-am revenit imediat şi n-am mai incercat aşa ceva din moment ce eram forţat să nu trec de 80 km/h. Singura satisfacţie era aceea venită din partea consumului mediu afişat, care scădea sistematic. Eu l-am văzut coborind pină la 4,5 la sută, deşi aerul condiţionat automat nu fusese inchis. Chiar mă intrebam cit va mai scădea, insă insist pe marginea acestei păţanii nu ca să vă spun cit de puţin poate Qashqai să consume, ci că dacă veţi face pană prin zonă să nu vă apuce disperarea cum mult nu mai aveam şi păţeam eu. Chiar in intersecţia de la Spătăreşti, pe stinga, se află o vulcanizare utilată cu tot ce trebuie, dar pe deasupra avea uşile deschise şi un om care a rezolvat problema in zece minute.
... doar 30 kilometri
Văzind roata de rezervă inapoi in portbagaj, am pornit pe deplin relaxat spre Iaşi şi am putut din nou să mă bucur de tot ce oferea Qashqai. Am mai apăsat ceva mai mult pe acceleraţie pentru că aveam cumva timp de recuperat, iar maşina a inţeles perfect mesajul pe care i l-am transmis. Abia cind am atins 160 km/h am simţit şi zgomotul curentului de aer creat, dar l-am intimpinat cu un zimbet din moment ce copacii de pe marginea drumului erau scuturaţi de vint. Am depăşit tot ce-am vrut, am fost nevoit să nu prea scad viteza nici in curbe, dar stabilitatea maşinii s-a dovedit ireproşabilă şi iată că incalc ceea ce-am spus la inceput şi nu pot incheia fără să afirm că Duster are in Qashqai cel mai puternic concurent al său, iar acum chiar nu mă mai miră faptul că ştiu ciţiva clienţi care au intrat in showroom-ul de la Caremil Impex să cumpere Duster şi au plecat acasă cu Qashqai.