Lexus a plănuit o intrare in forţă in segmentul compact. Şi-a propus să facă o maşină care să se potrivească şi traficului urban şi a dotat-o cu dublă propulsie, convenţională şi hybrid. A ţinut insă să-şi respecte blazonul şi pentru călătoriile lungi şi a pigmentat-o cu accente de sportivitate, specifice mărcii. Oare chiar a reuşit?

Premiera din clasa compactă
Constructorii din segmentul premium acordă de ceva vreme o atenţie pe măsură şi segmentului compact. Lăsat in grija producătorilor de volum, ei se mulţumeau pină acum ciţiva ani să fabrice maşini de dimensiuni mari, dotate cu motoare mari, de regulă pe benzină, maşini care să facă mereu diferenţa in trafic. Dar şi cind s-au orientat şi spre segmente aşa-zise inferioare au incercat să-şi pună serios amprenta asupra lor. Iar Lexus nu putea face excepţie cu al său CT 200h.
Constructorul japonez a vrut să pună tot ce are mai bun in această maşină. A lansat-o exclusiv in varianta hybrid, o premieră in amintitul segment, adică numai bună şi pentru deplasările cotidiene prin oraş. Grija pentru natură este o preocupare veche a celor de la Lexus şi nu poate fi catalogată ca un simplu moft care să se incadreze in trend-ul general de a construi maşini ecologice. Insă acest lucru nu-i putea impiedica pe japonezi să lipsească noul model de valenţele sportive cu care apropiaţii mărcii sunt obişnuiţi.
Primul semn
Lexus CT 200h a fost săptămini bune un veritabil magnet pentru clienţii sau potenţialii clienţi ai dealerului ieşean, aşa că programarea a venit cu citeva săptămini inaintea testului şi nu putea fi decit respectată. Plănuisem o ieşire din oraş şi vremea rea nu mă putea determina să-mi schimb gindurile. Bănuiam că modelul compact de la Lexus va fi in stare să-mi ofere multă bucurie, dar devine limpede şi faptul că aveam aşteptări foarte mari din partea sa.
Cum m-am aşezat pe scaun, am primit o imbrăţişare strinsă ca de bun venit, dar şi o rapidă lămurire că, deşi au multe detalii tehnice in comun, Lexus CT 200h este totuşi diferit de Toyota Prius. Nu doar la exterior, fiind vorba de caroserii diferite, ci şi la interior, unde Lexus nu s-a zgircit deloc, chiar dacă este vorba despre un model de intrare in gamă. Chiar imi puneam problema asta, dacă Lexus şi-a tratat sau nu mezinul cu suficientă răceală.
De ceva răcoritor aveam eu nevoie in habitaclu, iar instalaţia de climatizare incepea să-şi facă treaba. Am observat butonul ce asigură o filtrare in plus pentru aerul trimis in maşină de gurile de ventilaţie şi era deja un prim semn că Lexus işi respectase blazonul. Putea foarte bine să renunţe la acel sistem pentru a crea o diferenţă intre CT 200h şi celelalte modele, dar se pare că n-a avut deloc de gind aşa ceva.
„Spate” acoperit
M-am pus repejor in mişcare şi am rulat din prima pe varianta SPORT. Cu Prius trecusem prin ECO MODE, apoi la NORMAL şi in cele din urmă am ajuns la SPORT, dar acum nu mai aveam timp de experimente. N-aş spune că mă grăbeam din cale-afară, dar nu voiam să mă prindă ploaia pe drum. Nu pină să fac citeva fotografii cu maşina curată. Ştiam un loc aflat la mai bine de 100 kilometri de Iaşi, aşa că am pornit la drum.
Vă spun mai tirziu de ce cadranele de la bord nu erau in permanenţă scăldate in roşu, culoare normală pentru sportivitatea cu care rula maşina. In stinga a apărut turometrul, tocmai pentru a accentua şi vizual această notă, deşi turaţia nu prea avea mare legătură cu cutia de viteze cu transmisie variabilă continuu, controlată electronic, cutie parcă mai bună ca niciodată, cu ajutorul căreia totul decurge liniar in timpul deplasării. Practic insesizabilă trecerea dintr-o treaptă in alta. Se simte doar cind cuplezi pentru deplasarea cu spatele, iar in acel moment partea din jumătatea stingă a oglinzii retrovizoare devine responsabilă cu redarea imaginii preluate de camera video pentru că modelul testat nu era dotat cu sistem de navigaţie. Aşadar, nu era un model cu echipare de virf, dar Lexus tot nu şi-a lăsat viitorii clienţi cu „spatele” descoperit.
Degeaba l-am aşteptat la cotitură
Rulam aşadar in versiunea SPORT, dar iată că un alt amănunt nu-mi dă pace şi ca să nu uit de el vă spun acum. Am profitat de faptul că sonorizarea putea fi asigurată şi printr-un banal stick introdus in portul USB, dar de fapt chiar ţin să subliniez calitatea audiţiei atunci cind şi fişierele erau de o calitatea decentă. Obişnuit cu performanţele instalaţiilor audio montate de Mark Levinson pe modelele Lexus l-am aşteptat cumva la cotitură pe CT 200h, insă nu aveam ce să-i reproşez nici la acest capitol.
Nici comportamentului dinamic al maşinii nu prea ii găseam eu cusururi. Am mers cit se poate de confortabil, chiar dacă mult mai incet de cum mi-am propus din cauza radarelor de pe traseu. Nu ştiu dacă se inmulţiseră din cauza ploilor căzute, dar măcar eram mulţumit că nu mai aveam mulţi kilometri de parcurs, iar maşina incă nu fusese deloc stropită. Dar cum doar mie mi se poate intimpla, cind mă apropiam de locul stabilit pentru primele fotografii am şi zărit primii stropi pe parbriz. Nu eram sigur dacă să mai opresc sau nu, dar de data asta norii au fost ingăduitori cu mine şi m-au lăsat in pace.
Mult mai liniştit am continuat deplasarea pină la destinaţie. Tot pe SPORT, normal, n-aveam deloc de gind să obosesc selectorul cu altă poziţie. Motorul incepea să sune imediat ce călcai mai brusc acceleraţia, iar turometrul indica in jur de 3.000 rot/min. Suna atit de tare incit impresiona probabil partenerii de trafic, dar mai ales propulsa maşina exact cit de repede aveai nevoie pentru a depăşi fără probleme. Practic ajungi imediat la 120 km/h, eu am mai urcat binişor pe vitezometru, insă v-am spus că nu mă grăbeam chiar foarte tare. Doar ce n-am vrut n-am depăşit, dar confortul general de care m-am bucurat in maşină chiar merită aprecieri. N-am avut cum să mă desfăşor pe puţinele serpentine de pe traseu, mai ales că erau la vale, dar m-am revanşat la intoarcere.
Pătratul magic
Insă pină acolo, am descoperit eu un platou pe care aterizează elicopterele şi mi-am zis că e numai bun să văd ce ştie CT 200h să facă pe citeva sute de metri pătraţi. Mi-am amintit pe dată de cum am mers cu Lexus IS-F pe un circuit in Sevilla, insă atunci aveam sub capotă un motor de 420 CP,  pe cind acum trebuia să mă mulţumesc cu un propulsor de 1,8 litri şi cu o putere totală de 136 CP. Atunci puteam schimba vitezele cu ajutorul padelelor de la volan, acum trebuia să las totul in baza cutiei de viteze. Mai mult, vreau să vă spun că eram cuplat in ECO MODE (cind cadranele de la bord erau de data asta invăluite in albastru, iar in locul turometrului apăruse un indicator cu trei zone), adică in varianta in care maşina avea cea mai scăzută viteză de reacţie la călcarea acceleraţiei. Dar am vrut să văd ce se intimplă in această variantă, pentru că nu aveam un circuit la dispoziţie, ci un pătrăţel pe care CT 200h l-a străbătut in fel şi chip, cu viteze de s-au oprit oamenii din apropiere pentru a-l admira. Am luat viraje imaginare in forţă, de se gindea asistenţă că vreau să-l răstorn, dar nici măcar nu se sinchisea. Se aşeza pe traiectorie şi parcă se aştepta să vadă pină unde am curaj să merg. Mai străbăteam o latură cu pedala de acceleraţie la podea şi la capătul ei viram brusc, insă mai mult de scirţiit de roţi n-am scos. Inevitabil am trasat nişte cercuri in mijlocul pătratului, iar dacă in ECO MODE ştie să ofere astfel de bucurii atunci cred că e clar ce poate in modului SPORT.
Consum mai mult decit mulţumitor
Pe drumul de intoarcere am testat şi comportamentul in serpentine. Deşi urcam, am pus maşina să abordeze in forţă şi acele de păr, insă stabilitatea n-a avut deloc de suferit. Susţinerea laterală din partea scaunului şi-a făcut din nou simţită prezenţa, aşa că pină acasă am rulat mai mult in ECO MODE, pe alocuri pe NORMAL şi in puţine ocazii am mai trecut şi pe SPORT ca să depăşesc maşinile ce nu se puteau dezlipi de axul drumului.
In condiţiile amintite am predat maşina cu un consum mediu de 5,2 litri/100 kilometri, mai mult decit mulţumitor pentru un motor termic de 1,8 litri. N-aş vrea să vă spun că am incercat şi o simulare de consum pe un traseu cumva similar cu cel urban, dar ar trebui să recunosc că ultima dată cind m-am uitat pe consumul mediu am văzut o valoare ce abia trecea de 3 litri la sută. Poate voi avea altă ocazie ca să vă pot spune mai multe despre cum ar merge prin oraş maşina care pină la 50 km/h rulează doar electric, adică fără să consume vreun strop pe benzină atunci cind bateria este suficient de incărcată. Deocamdată, atit.