Nu puteam asista prea liniştit la testele pe care le-au efectuat potenţialii clienţi cu ultima creaţie a celor de la Land Rover. De regulă nu perturb un astfel de program, dar in cazul lui Evoque nu puteam sta deoparte. Chiar dacă l-am avut pe mină mult mai puţin timp decit mi-aş fi dorit, v-aş putea vorbi despre el intr-un veritabil serial.

Nu i-am găsit concurent
Nu am insă de gind să monopolizez spaţiul pe citeva numere bune de acum inainte. Modelul merită din plin şi nu doar pentru că pină la ora cind scriu nu am găsit incă unul cit de cit similar. Dacă vine vorba de dimensiuni atunci i-aş găsi repejor concurenţi, plecind de la Mercedes-Benz GLK, trecind de Audi Q5 şi amintind de BMW X3. Dar din punct de vedere conceptual nu prea are cu cine se compara. Nici nu cred că Land Rover a descoperit o nouă clasă cu Evoque, dar a realizat probabil cel mai frumos model al mărcii. Şi asta nu doar că e cel mai mic, ci pentru că pur şi simplu este o maşină pe care oricine şi-ar dori-o. E drept, in special femeile, dar n-aş ezita deloc dacă aş putea conduce una luni şi luni la rind.
Nici nu voi ocupa spaţiu vorbindu-vă despre design. Pozele sunt cit se poate de edificatoare, iar maşina arată in realitate măcar la fel de bine ca in fotografii. Chiar mă temeam atunci cind am văzut-o pentru prima oară in poze. Părea atit de frumoasă, insă nu excludeam pe deplin varianta că ar fi putut fi surprinsă din cele mai bune unghiuri. Cind am şi văzut-o m-am lămurit imediat că e superbă din orice punct ai privi-o.
Inflaţie de dotări
Firesc, nu mă puteam mulţumi doar cu atit, mai ales că la test am avut parte de modelul coupe, in două portiere, unul pe care şi l-ar dori orice domnişoară cu pretenţii, dar care la condus ii seduce pină şi pe bărbaţii care coboară dintr-un Range Rover veritabil. Eram cumva intr-o cursă contracronometru, dar inainte să pun maşina in mişcare am zăbovit un pic asupra dotărilor instalate pe maşină. Iar dacă le-aş inşira pe toate ar insemna ca eu să mă opresc aici, iar singura contribuţie pină la final să rămină doar cea de pus virgulele unde trebuie. Le voi amintit şi eu intr-o ordine aleatoare, dar de pe acum vă spun că ori voi uita multe dintre ele, ori din cauza spaţiului le voi trata mult mai subţire decit ar trebui. Insă abia la finalul testului am aflat ceva ce tare m-a mai bucurat, iar ăsta e unul dinte motivele pentru care voi fi mai lapidar.
Nu mică mi-a fost mirarea să aflu că display-ul maşinii are dual view. Nu prea mai este o noutate să vorbeşti despre climatizare duală, dar un display pe care şoferul vede să zic, navigaţia, iar pasagerul din drepta -- un film sau programul preferat la TV, eu unul n-am mai intilnit. Dar toate dotările sunt tratate cit se poate de complex. Pină şi volanul era incălzit, iar pe marginea display-ului erau butoane care mai de care mai atractive şi mai dorite. Pe cel răspunzător de parcarea automată chiar promisesem că-l voi apăsa, dar pină să fac asta am apăsat pe butonul care porneşte motorul de 2,2 litri şi 190 CP.
Odihnit indiferent de cum şi cit conduci
Cam multă putere pentru o maşină care cintăreşte o tonă şi jumătate, dar cită plăcere! Deşi işi găseşte lejer loc şi prin oraş, eu am preferat să duc Evoque pe drum european. Era setat pe maximum de confort, iar cutia de viteze automată schimba treptele cu o dexteritate de invidiat. Păcat de traficul aglomerat, cit şi de şoferii mai puţin altruişti, deşi pe unii ii bănuiam că deliberat nu s-au dat din cale tocmai ca să admire citevea secunde in plus faţa maşinii. Nu le-am văzut privirile cind treceam de ei, dar Evoque sprintează imediat ce ii ordoni asta. Acul vitezometrului reacţionează pe măsură, motorul incepe şi el să se facă auzit, dar imediat parcă se supăra că l-am trezit cam degeaba, din moment ce n-aveam pe unde să cresc viteza incit să poată fi scrisă cu „2” la inceput.
Dintr-o dată m-am hotărit să comut in modul DYNAMIC şi tot dintr-o dată cadranele de la bord s-au colorat in roşu. Volanul s-a intărit, la fel ca suspensia. Cutia de viteze schimba mult mai sus pe turometru, iar viteza creştea văzind cu ochii. Confortul aproape că nu se diminuase, doar supensia devenită brusc mai rigidă demonstrind că trebuie să ţină bine maşina pe şosea. M-am convins in citeva curbe abordate in mare viteză şi incepeam să constat că intr-o astfel de maşină nu te poţi simţi obosit nici atunci cind conduci cu viteze mari pe distanţe mari. N-am avut eu norocul ăsta, dar pot lejer să bag mina in foc pentru asta.
Nu ştie dacă viitorii clienţi de Evoque vor fi foarte interesaţi de cit consumă maşina asta, insă nu cred că se vor supăra dacă vor trece ceva mai rar pe la staţiile de carburant. La sprinturile mele spre zona „2” am inregistrat un consum mediu de 11,4 litri la sută, cit se poate de explicabil. M-am mai temperat puţin, pentru că eram chiar curios să văd cum reacţionează la o utilizare mult mai apropiată de cea a viitorilor proprietari. Mare lucru n-am făcut eu, dar cind l-am văzut scăzind sub 7 la sută mi-a fost de ajuns.
Suveran şi prin oraş
Era timpul să ne plimbăm şi prin oraş, deşi nu-s chiar foarte mindru cind văd oamenii uitindu-se după maşina pe care o conduc. Am avut multe asemenea faze, iar unii chiar căscau gura la cum Evoque parca singur. Intrat in oraş, am activat butonul pentru parcare automată, am redus viteza,iar  modelul a detectat repejor spaţiul in care putea parca. M-a pus să opresc, să trec in marşarier şi să ridic piciorul de pe frină. A inceput să dea cu spatele, a rotit spre dreapta, apoi invers, după care l-a indreptat şi mi-a comunicat că manevra se incheiase. Senzorii maşinii cu 5 camere video mi-au indicat că deja mă apropiam de vehiculul din spate, aşa că sistemul funcţiona ireproşabil.
Mi-am continuat plimbarea nestingherit prin oraş, am urcat lejer borduri la nevoie şi n-am simţit nici o clipă că m-ar fi incomodat dimensiunile maşinii. Dimpotrivă. Am deschis şi instalaţia audio ca să mă conving că este de top, dar nici nu putea fi altfel. Am uitat să vă spun ce surpriză mi-a oferit climatizarea. Unul din motivele pentru care nu mă dau in vint după maşinile Diesel este acela că tare greu se mai incălzeşte iarna habitaclul, dar Evoque, pe care l-am condus primul in acea zi, dis-de-dimineaţă, a trimis aer cald la scurt timp de cind pornisem motorul. Mult prea repede faţă de cum m-aş fi aşteptat.
Trecind de acest aspect pe care mi l-am amintit, că de altele pe care le-am uitat vă voi vorbi eu cu altă ocazie care sper să se ivească, am traversat oraşul cu un consum de 10,4 la sută fără să ţin cont de vreo economie. N-am avut cind să-mi incerc abilităţile de condus economic, dar probabil că poate să coboare sub 9, ceea ce duce consumul la cote mai mult decit onorabile.
N-am avut nici cea mai mică intenţie să merg cu Evoque pe drum accidentat. Nici nu voiam să iau prea mult din timpul alocat teselor pentru potenţialii clienţi şi iată că s-a cam făcut de final. Repet, multe aş mai fi avut eu de povestit, dar probabil că nu vă veţi supăra prea tare cind o voi face la un viitor test, dar cu varianta cu patru portiere, pe care am aflat că nu este chiar exclus să o intilnesc peste ceva vreme. Eu unul, abia aştept.