autoplay
A aparut numarul 137
numarul urmator
arhiva autoplay
arhiva autoplay
Carnavalul_de_la_Venetia_1
15 Ianuarie 2007
Rafinament cu masca
La Rio e mai greu de ajuns, insa o fuga pina la Venetia este chiar accesibila, mai ales ca, peste citeva zile, in orasul de la malul Adriaticii se desfasoara carnavalul pe care multi specialisti il considera cel mai vechi din lume
Carnavalul_de_la_Venetia_2
Carnavalul_de_la_Venetia_3

Trei orase intr unul singur
Intre 9 si 20 februarie, orasul din laguna este cuprins de culorile carnavalului. Procesiunile, spectacolele de Commedia dell'Arte, petrecerile din minusculele hanuri venetiene, baile nocturne de multime si muzica se intercaleaza cu elemente strict contemporane. Fiecare piata si coltisor ale Venetiei devin in mod imaginar un oras dintre cele vizitate de Marco Polo. Orasul Amintirii este simbol al trecutului, cladit din piata San Marco, palate, biserici    un parcurs care invita la retrairea marilor carnavaluri de odinioara, care nu se dezvaluie decit in timpul sarbatorii, dar care este sursa mitului Venetiei. De aici, participantii patrund in Orasul Continuu (prezentul), care se reconstruieste necontenit, in care mai dainuie dialectul venetian vechi, savuros si expresiv si unde conflictul dintre generatii pare mai acut decit oriunde. Orasul Dorintei    viitorul    este locul ideal spre care tinde Venetia prin sperantele sale: artistii si copiii, localnicii si strainii, indragostitii si deceptionatii. Vechi si nou, jocuri de lumini futuriste si umbre de gondola trecind prin fata casei de piatra roz se intrepatrund si aduc inapoi ecourile trecutelor carnavaluri.


Putina istorie
Costumul tipic venetian se numeste bauta. Compus dintr un voal negru, un tricorn de aceeasi culoare si o masca alba, acesta se continua cu o mantie neagra si larga, ce coboara din cap pina la genunchi. Masca, numita larva sau volto, avea buza superioara mai mare si nasul mai mic pentru a modifica timbrul vocii si a l face pe purtator de nerecunoscut. in zorii secolului al XIV lea, legiuitorii s au vazut nevoiti sa reglementeze utilizarea mastilor. in 1339, persoanelor mascate li s a interzis sa circule noaptea prin oras. O suta de ani mai tirziu si portile bisericilor se inchideau in fata mastilor. Ca urmare, vizitele barbatilor in chiliile calugaritelor s au rarit considerabil. Dar nimic nu i impiedica sa si puna moretta, o masca purtata de femeile care mergeau la manastire sa se spovedeasca. Faptul ca era o masca "muta", adica statea aplicata pe figura cu ajutorul unui buton pe care purtatorul il tinea in gura, proteja si mai plauzibil sexul si identitatea. in secolul al XVII lea, purtarea mastii a fost limitata la zilele de carnaval si la banchetele oficiale. Desi libertinajul mascat era un mod de viata adinc inradacinat in moravuri, venetienii au inceput sa dea ascultare legilor care prevedeau pedepse grele: doi ani de inchisoare, 18 luni la galere si 500 de lire amenda pentru barbati, pe cind femeile erau biciuite in piata San Marco si expuse oprobriului public, apoi izgonite de pe teritoriul republicii venetiene, nu inainte de a plati cuvenita amenda de 500 de lire. La 1776, o noua lege, menita sa apere onoarea familiilor, obliga femeile sa mearga la teatru mascate, pentru a nu fi recunoscute intr un asemenea loc de pierzanie. Bauta, indispensabila acestora, le era interzisa fetelor nemaritate. Iar doamnele de vita nobila care doreau sa aiba parte de toate placerile carnavalului purtau zenda, o masca alba sau neagra impodobita cu dantela, care acoperea sau descoperea cu cochetarie chipul, in functie de miscarile capului.


Pantalone, Arlecchino si Colombina
Costumele venetienilor sint pe cit de pitoresti, pe atit de bizare. Un document din secolul al XVIII lea furnizeaza citeva idei de travesti: un pescar, un turc cu pipa, un Arlecchino, o Colombina, un satir, un evreu care plinge, un diavol, o taranca vaduva, un Pantalone, un asasin platit, un urs in lant care joaca dupa cum i se cinta.
Unele personaje sint legendare. Ele au intrat in galeria universala a tipurilor prin pana unor Carlo Goldoni sau Moliere. Arlecchino este servitorul umil, slab de minte si credul. Din costumatia sa ramin in minte celebrii pantaloni mulati, in carouri, de culori diferite. Masca sa cu trasaturi de drac duce cu gindul la demonul Alichino, citat de Dante in Divina Comedie. Colombina este eternul "angel radios" al lui Arlecchino. Simpatica si cocheta, ea este servitoarea tip din Commedia dell'Arte. Dar cel mai cunoscut personaj venetian este Pantalone, al carui nume vine de la San Pantaleone, unul dintre cei mai venerati sfinti ai orasului. Batrin negustor, bogat sau ruinat, Pantalone este intotdeauna un inamorat, mai ales de fetele tinere. si masca sa este celebra: nas coroiat, sprincene stufoase si un barbison pe care l mingiie necontenit.


Cum ajungem la Venetia?
De preferat este sa iesiti din Romania pe la Arad (Nadlac) si sa mergeti spre Budapesta, dupa care sa ajungeti la Viena. Daca aveti ceva timp la dispozitie puteti zabovi aici la Parcul de distractii Prater, Centrul ONU, Ringul cu celebrele sale monumente  - Parlamentul, Universitatea, Primaria, Holfsburg ul, Muzeul de istorie naturala    sau la Opera, pentru o scurta plimbare la Domul Sf.Stefan, insa in caz contrar puteti sa va continuati calatoria pe traseul Graz  - Klagenfurt  - Udine  - Venetia.

comentarii
 
piata auto       revista auto      stiri auto      anunturi auto gratuite