Cind am vazut prima oara comunicatul prin care Dacia anunta implinirea a zece ani de cind a fost preluata de Renault se intimpla sa fie in mijlocul unei zile la fel de agitate ca oricare alta. Sa fiu sincer, nu l am deschis imediat sa vad ce contine poate si pentru simplul fapt ca probabil faceam vreo trei lucruri deodata. Dar cind mi am adus aminte de el am realizat repejor cam cite a facut Dacia, bineinteles, impreuna cu Renault, in acesti zece ani.

N am nici cel mai mic gind sa va supun atentiei o retrospectiva, eventual cronologica, desi poate ar merita. Ceea ce s a intimplat la Dacia din clipa in care la Mioveni se mai putea obtine cel mult o cultura buna de porumb ar merita oricum mai multa atentie. Eu unul pot sa ma consider privilegiat pentru ca am avut ocazia sa ajung de citeva ori la uzina si in mijlocul oamenilor care chiar au facut istorie acolo. Tocmai din acest motiv zic eu ca pot spune mai multe decit unul care vede un Logan in treacat pe strada si incepe sa si dea cu parerea despre Dacia.

Intr o tara in care se mai misca lucrurile, si asta doar in aparenta, cind politicul are nevoie de sustinerea electoratului, privatizarea
Dacia este probabil una dintre cele mai de succes din 1989 incoace daca nu cumva chiar cea mai de succes. N am auzit sa se infiripe nici macar un firicel de scandal pe marginea subiectului, n am auzit de spagi si de tot circul care putea aparea. A fost o preluare cit se poate de normala intr o lume care tinde sa ridice la nivel de exceptional orice lucru normal.
Iar daca am contabiliza cite s au facut la Dacia in acesti zece ani poate chiar ne am intreba la final daca totusi vorbim despre un constructor auto din Romania, despre un fapt petrecut in Romania. N as vrea sa va aduc aminte ce s a intimplat la Craiova cu Daewoo sau ce nu s a intimplat cu ARO. Iata ca se poate si n Romania ca o marca ce nici in genunchi nu mai putea sta sa fie pusa acum in rind cu constructorii auto apreciati.

S a spus ca Dacia a avut sprijinul guvernantilor in tot acest timp si nu vad nimic anormal aici. Ba poate c ar fi meritat si mai multa sustinere, iar cind spun asta nu pot trece cu vederea cit a suferit din cauza ca taxa auto a imbracat forme care numai rau i a facut. Nu doar ei, ci intregului fenomen auto autohton, insa Dacia a ajuns sa se salveze in Germania si in alte tari cu clienti cit se poate de pretentiosi. Nu in Romania, unde multi sint atit de fuduli incit nu mai accepta sa conduca Logan sau Sandero si aleg masini de import, iar cind ajung la revizie isi pun miinile n cap.

Nu mai spun multe, ca o sa ma acuzati de partizanat, desi eu chiar ma mindresc cu Dacia, ci doar va voi pune pe tapet un singur aspect. Am fost rugat sa dau citeva sugestii pentru cumpararea unei masini dotate cu motor Diesel, dar care sa nu coste mai mult de 9.000 euro, prag pe care multi romani nu l pot depasi. Viitorul cumparator este foarte bine informat, dar s a gindit probabil ca poate oi sti eu ceva ce la el n are cum sa ajunga. Am transmis mai departe rugamintea, insotita de citeva repere in ceea ce priveste costurile de intretinere, iar raspunsurile, alea putine care totusi veneau, conduceau spre o singura concluzie: un singur model indeplinea cerintele si nu cred ca trebuie sa-l si numesc... Atit am avut de spus.