Nici la ora la care scriu aceste rânduri nu s-a luat o hotărâre clară în privinţa taxei auto. E limpede că trebuie schimbată din moment ce Europa e cu ochii pe noi şi practic vrea ca mereu să aibă ultimul cuvânt. Nu mai e deloc un secret că ţine cu orice preţ ca rablele occidentale să-şi dea duhul în România, să scape practic de pietrele de moară ce atârnă greu de tot numai şi când vine vorba de cum se poate scăpa de ele. Maşinile fabricate acum douăzeci de ani, ţinta samsarilor şi a doritorilor de chilipiruri, nu se reciclează precum cele mai nouţe în proporţii tare încurajatoare, dar noua taxă trebuie să fie ceva mai atentă cu pretenţiile europenilor.
Însă nici nu trebuie căzut din nou în capcană, iar ca prim efect România să se umple de hârburi. Am mai asistat la aşa ceva şi n-ar mai trebui primite aici rablele ca într-o veritabilă ladă de gunoi. Avem şi aşa suficiente maşini proaste pe drumuri, nu ne-ar mai trebui şi altele, însă noua taxă va trebui să fie mai prietenoasă pentru cei care îşi aduc din străinătate maşini nu mai vechi de şase-opt ani.
Chiar şi aşa tot nu pricep de ce este amânată cea mai simplă variantă de taxare a noxelor emise de maşini. Am mai spus-o de când a intrat în vigoare taxa auto că ea ar trebui să se regăsească în impozitul anual şi astfel nu s-ar mai ajuns la nici un conflict cu Uniunea Europeană. Nu mai era vorba de nici o discriminare, dar probabil că Guvernului i-au făcut cu ochiul banii ce puteau fi obţinuţi pe loc la prima înmatriculare. E drept că sună rău atunci când oamenii sunt împiedicaţi să aibă maşina pe care şi-o doresc sau pe care şi-o permit, dar cei ce optează pentru maşini de douăzeci de ani să plătească de să-i usture pentru noxele pe care alţii le înghit deşi şi-au cumpărat, cu sacrificii poate, modele mai puţin poluatoare.
Dar iată că m-am întins mult mai mult decât aş fi vrut cu discuţia despre noua taxă. Sunt atâtea de spus încât e greu de expediat subiectul în două vorbe, deşi aş fi vrut să vorbesc mai mult despre curajul cu care Dacia abordează cu Duster o nouă competiţie automobilistică.
Constructorul de la Mioveni nu este la prima tentativă. A încercat în două ediţii consecutive ale Trofeului Andros cu Alain Prost, fostul mare pilot de Formula 1, a câştigat câteva etape, dar a sfârşit de fiecare dată pe locul al doilea, poziţie cu care Dacia iată că nu se mai mulţumeşte.
A reuşit să obţină o colaborare cu câştigătorul amintitei competiţii, cu care porneşte peste câteva zile într-o competiţie mult mai dură, considerată cea mai tare întrecere de coastă. Va avea loc în SUA, acolo unde Renault iată că, aşa cum am mai spus, a ajuns cu nimic altceva decât cu un model Dacia, care de data aceasta pare condamnat să câştige. Miza probabil nu e doar trofeul în sine, dar trebuie cucerit pentru ca Dacia să se bucure de o intrare en-fanfare  în SUA. Adică exact aşa cum merită.