Singur nu-s cu siguranţă, dar nu-s nici printre puţinii care probabil că acceptă tot mai greu scumpirile carburanţilor, ce par fără sfirşit. Nu am pretenţia că ştiu pe de rost preţurile principalilor comercianţi, insă cred că acum vreun an am avut primul şoc serios. Trecuseră doar trei săptămini, poate ceva chiar mai puţin, de cind alimentasem, dar diferenţa de preţ sesizată o consideram groaznică. Bănuiam că era o greşeală din moment ce trebuia să plătesc 40 de bani in plus pentru fiecare litru. Chiar am intrebat omul care la fiecare staţie se oferă să-ţi facă plinul ce i-a apucat, dar m-a liniştit repede spunindu-mi că in amintitul interval preţul se modificase de patru ori!
N-am uitat nici valul de proteste iniţiat de săracii consumatori, dar de atunci insă sunt ceva mai atent cu fiecare picătură de benzină care-mi incape in rezervor. Nu-mi iese mai tot timpul condusul acesta economic, pentru că mai mereu sunt grăbit şi n-am timp să calc pedala de acceleraţie de parcă aş lua piciorul de pe ea. Dar totuşi prea au luat-o razna preţurile la carburanţi. Iar maşina mea nici că are de gind să consume mai puţin. Insă preţurile vor creşte in continuare, voci serioase din rindurile comercianţilor dind ca sigură trecerea pragului de 6 lei pentru orice litru de benzină pină de Sărbători. Nu se mai raportează de acum fericitele momente doar la paritatea euro, a ajuns şi benzina la această cinste. Un biet lichid care ar trebui să curgă in voie spre rezervor şi să ofere numai bucurii a ajuns să provoace contracţii bruşte pentru muşchii spatelui cind vezi la pompă cum leii urcă ameţitor, in timp ce litrii se string cu atita greutate de parcă s-ar fi blocat roticelele din spatele afişajului.
Degeaba se consumă toţi constructorii auto să ofere maşini care să consume tot mai puţin, iar ei, săracii, chiar au rezultate deosebite şi la acest capitol. Dar performanţele lor se traduc, pentru producătorii de carburanţi, in mai puţin combustibil vindut, insă pentru aceştia din urmă, indiferent de cit ţiţei a mai rămas de extras, iar asta e probabil o altă poveste pe care o vom auzi decenii de acum incolo, inseamnă că incasează mult mai puţin. Aşa că, incurajaţi şi de preocupările constructorilor spre soluţiile de propulsie alternativă, işi preţuiesc peste măsură produsele şi vor arunca cu degetul spre guvernanţi. Nu-s nici aceştia chiar străini de problemă, dar parc-a ajuns prea de tot ca şi carburantul să pună atit de multă presiune pe umerii noştri.
Dar se pare că altă variantă n-am decit să exersez in fiecare clipă petrecută la volan condusul economic. Adică fără pic de bucurie, de emoţie. Exact cum aş conduce o maşină electrică, pe care insă nici nu mi-o permit şi nici n-o vreau. Aşa-i că nu-s singur?