N-aş spune că-mi pare chiar foarte rău că n-am ajuns la Salonul Auto de la Frankfurt. Aş fi ţinut cu orice preţ să fiu acolo dacă Dacia ar fi lansat noua generaţie Logan ori un alt model nou sau Ford ar fi dezvăluit monovolumul B-MAX, despre care aud că in sfirşit a recunoscut că-l va produce la Craiova. Că-l va produce „cindva” e mai puţin important, dar nici nu pot ascunde că deja mi-e dor de parfumul unui salon auto de asemenea anvergură. Nu cred că-l voi putea ostoi cu Salonul Auto Bucureşti, care se anunţă mai mult unul a citorva dealeri bucureşteni decit al importatorilor, iar acest lucru ii va scădea cu mult cota de interes.

Insă cum n-am ajuns la Frankfurt nu voi zăbovi pe marginea subiectului. Nici măcar de taxa auto in noua sa formă nu mă voi lega. A ţinut-o Borbely, ministrul Mediului şi Pădurilor, cit de mult a putut in friu, dar pe moment n-a mai avut ce face, aşa că previzibila intoarcere la maşinile second-hand aduse din străinătate nu se va lăsa mult aşteptată. Că perioada coincide cu ultima sută de metri a Programului Rabla e cu totul altă chestiune, insă eu am ajuns in vacanţă pină jos de tot in Grecia, parcurgind aproape 800 kilometri de la Nord la Sud prin această ţară căruia tot mai mulţi ii cintă prohodul. Că sunt oameni care şi-au văzut lefurile transformate din patru in trei cifre e adevărat, că sunt pensionari care o duc tot mai rău e şi asta o realitate, dar problemele lor nu sunt lăsate să iasă prea tare in evidenţă. Iar la cit am circulat trebuia să le fi simţit prezenţa. Dar nici despre dificultăţile reale ale Greciei nu vă voi vorbi, de cred că vă intrebaţi dacă nu cumva m-am molipsit de la politicieni, care vă vorbesc despre totul felul de chestiuni, dar de fapt nu vă spun nimic. Nici de Frankfurt, nici de noua taxă auto, nici măcar de problemele Greciei, dacă tot am bătut atita cale pină acolo.

Ba tot despre ceva din Grecia am să vă povestesc. Trec repede peste faptul că şoferii de acolo au citeva clase peste noi in privinţa civilizaţiei din trafic, chiar şi cei cu maşini cu citeva clase peste compacta cu care am mers eu nedind semne de nervozitate că stăteau  prea mult in spatele meu. Nu voi comenta nici faptul că intr-o staţiune de munte, in faţa unor case realmente de bun gust erau aşezate rable in care nu ştiu ciţi dintre voi ar accepta să meargă zi de zi. Se pare că pe acolo maşinile sunt privite cu alţi ochi decit pe meleagurile noastre, unde in curţile unor case de niveluri similare ai vedea măcar un Porsche Cayenne.

Altceva am sesizat prin Grecia şi mie mi-a atras atenţia. De citeva luni mă contrazic cu un fin cunoscător al fenomenului auto intr-o privinţă. Mi se pare că la dificultăţile pieţei auto locale n-ar fi chiar supărător dacă impunătoarele showroom-uri n-ar mai fi atit de exclusiviste şi şi-ar deschide porţile şi pentru alte mărci. La noi s-ar părea că n-ar merge astfel de concepte, insă in Grecia se poate atit de bine incit am văzut, şi nu o dată, sub acelaşi acoperiş, maşini de la constructori despre care n-am auzit să aibă vreo tangenţă unii cu alţii. Acolo, unei superbe Alfa Romeo nu-i era deloc ruşine că la doar ciţiva metri distanţă se afla Kia, iar exemplele ar putea continua uşor. La noi pină şi maşini din acelaşi grup işi găsesc cu greu loc unele lingă altele, in timp ce dincolo v-am spus deja care e situaţia. Poate nu-i Grecia cel mai bun exemplu, dar măcar unul bun chiar ar putea fi.