In loc sa salut ultimele decizii ale Guvernului, care au extins Programul Rabla pentru autoutilitarele usoare si le-au dat de veste persoanelor juridice sa se incalzeasca pentru a intra in joc in ultima etapa, mi-am propus sa abordez diferendul iscat intre asiguratori si service-urile independente. In loc sa vorbesc despre falimentul celor de la GM sau despre alte subiecte, ma vad cumva nevoit sa punctez citeva aspecte care, la urma-urmei, ne intereseaza sau ne vor interesa pe toti.

Mi-ar placea sa cred ca romanii isi vor asigura masinile si dupa ce le expira contractul de leasing, insa acest lucru va depinde intr-o mare masura si daca in perioada mentionata au avut de-a face sau nu cu asigurarile. Unul care a platit trei, patru sau cinci ani asigurare si n-a avut nici o dauna, cit o fi ea de mica, s-ar putea gindi ca a cam dat banii de pomana si va sta in cumpana daca sa se mai asigure sau nu. Daca va alege varianta negativa de raspuns nu-i tocmai bine, insa cel care s-a bucurat de pe urma politei de asigurare probabil ca, simtind pe pielea sa ce-ar fi insemnat sa nu fie asigurat, nu va ezita sa conduca in continuare linistit, la adapostul asigurarii.

Dar cind ai o problema ca sa ajungi la asiguratori inseamna ca ai o problema ce se va rezolva in service. Asiguratorii sustin cheltuiala, dar interventia se face in atelier. Service-ul este responsabil ca masina sa arate ca noua in urma reparatiei. Este limpede ca orice asigurat vrea ca masina sa sa fie tratata la superlativ, iar orice piesa care i se schimba sa fie identica precum cea inlocuita.

Pe marginea pieselor de schimb a aparut si demersul service-urilor independente, care acuza unii asiguratori ca achizitioneaza ei insisi piesele de schimb, ocolindu-le astfel si anulindu-le o importanta sursa de venituri. Practica a aratat ca unele service-uri contabilizau piese "no name" la preturi de piese de origine si era normal ca asiguratorii sa nu mai fie dispusi sa suporte astfel de cotcarii, iar clientilor sa le fie periclitata siguranta in trafic.

Toate astea se petrec in timp ce service-urile de marca se intrec in sumele pe care le au de recuperat de la asiguratori, investesc continuu in echipamente si in oameni pentru a-si face clientii multumiti, dar despre ele se spune, in mediul asiguratorilor, c-ar fi scumpe. De parca e si tare bun ce-i ieftin, dar, tot din practica, se vorbeste si despre comisioanele pe care le incaseaza inspectorii de daune de la tot felul de service-uri, culmea ar fi sa se strecoare printre ele si unele neautorizate, carora le trimit masini si le achita in timp record lucrarile efectuate.
Asiguratorii au ajuns cumva la mijloc intre service-uri, au facut un prim pas spre normalitate si depinde in mare masura de ei sa-l faca si pe ala mare in asa fel incit sa aiba si de cistigat, dar nici intr-un caz sa nu aiba de pierdut clientul.