N-am să vă spun că asta mi-am pus în gând în ajun de Crăciun, dar chiar cred cu tărie că Programul Rabla, aplicat într-adevăr pentru vânzători şi cumpărători, poate salva nu doar un prim trimestru pe care cu toţii îl vedem zugrăvit în culori deloc vesele, ci, prin impulsul real pe care-l poate da vânzărilor, ar scoate din nou pe drumul cel bun un sector, auto, care până spre finalul lui 2008 era mai prosper ca niciodată.

Nu cred c-aţi uitat deja când, enervat la culme de toate gafele ministerului condus de Nicolae Nemirschi, am spus răspicat că nu vreau să mai aud de „Rabla”. Iată că n-au trecut prea multe luni şi iar mă leg de această atât de bună iniţiativă, care măcar în 2010 să funcţioneze cum trebuie. Semnalele primite în ultimele săptămâni din 2009 parcă nu mai conţineau prea mult iz electoral şi eu, unul, chiar am devenit destul de optimist. Trei prime de casare, adică trei tichete valorice, pentru o maşină nouă era argumentul de care am tot scris tot anul trecut. Era evident că doar o sumă consistentă din partea statului îi mai poate trimite pe nehotărâţi la showroom. Ei bine, aproape 3.000 euro, cât ar face trei tichete valorice, sau nu, hai să spunem 1.500-2.000 euro, înseamnă mult mai mult decât 900 euro, la cât se ridică un tichet valoric. Reprezintă, cum spuneam, factorul decisiv ce poate impulsiona vânzările.

Oamenii sunt în continuare nehotărâţi, dar cum în Program vor fi admise şi firmele mai rămâne de văzut când „Rabla” va fi cu adevărat funcţională. Anul trecut spuneam că mi-aş dori ca oamenii să poată cumpăra maşini cu „Rabla” începând de pe cel târziu 1 februarie şi atunci cred că sectorul auto s-ar fi dezmorţit binişor. Declaraţiile responsabililor Programului mă acopereau de optimism, dar la ora când scriu rândurile astea încă nu e nimic concret. Se spune că din cauza Bugetului, dar până spre finalul lui ianuarie abia dacă vor fi validaţi vânzătorii de maşini noi şi „primitorii” de rable înscrişi în Program, aşa că nu văd ca pe 1 februarie să plece careva cu maşina acasă cumpărată graţie „Rablei”.

Cum se pare că nu putem fi în stare să ne propunem şi să realizăm nişte termene îndrăzneţe, va trebui probabil să ne mulţumim să nu ajungem ca anul trecut în martie pentru a vedea demarată prima etapă. Adică nu să fie mai bine ca în 2009, ci măcar să nu fie mai rău!