Pare ciudata asocierea numelui unei capitale africane, in speta a Senegalului, cu meleagurile andine. Cu atit mai mult cu cit traditia raliului raid este legata de continentul negru inca de la infiintarea sa, acum vreo treizeci de ani si mai bine. Si chiar asa a si fost, chiar daca temerarii concurenti pe doua si pe patru roti au ajuns, de a lungul vremii, la Cape Town sau pe la piramidele egiptene.

Pornit ca un act de bravura, in zilele noastre s ar spune ca dupa un exces de adrenalina, celebrul Paris   Dakar s a bucurat de succes chiar de la infiintarea sa, in 1978. Dakar-ul a devenit cap compas, dupa ce participantii au realizat ca se poate trece prin desert chiar si in conditiile meteo cele mai neprielnice. Au intrat apoi in scena cei care au devenit monstrii sacri, adevarati specialisti in raliuri de anduranta, primul fiind Hubert Auriol, cel care a si reusit sa devina cistigator in premiera la ambele clase, moto si auto, si, mai apoi, Ari Vatanen, Jean Louis Schlesser sau Stephane Peterhansel. Au inceput sa apara jertfele, concurenti sau oameni din caravana platind cu viata in lupta cu desertul. Printre acestia chiar intemeietorul cursei, Thierry Sabine, mort intr un accident de elicopter, in 1986.

Ca si in alte discipline sportive sau poate ca nu chiar asa, dar tocmai de aceea este mai interesant, au aparut si femeile pilot care au cistigat intrecerea, Jutta Kleinschmidt impunindu se in editia 2001. Cu timpul, raliul s a scurtat, nu neaparat din considerente economice ci, mai degraba, pentru motivul ca oricum avea succes si ca toti cei care se aventurau in cursa doreau mai mult sa mearga prin desert decit pe asfaltul autostrazilor franceze. Asa ca raliul a inceput sa si aiba startul in Spania, dar participarea si ecourile erau la acelasi nivel. Si cind se parea ca lucrurile decurg foarte bine, raliul pregatindu se sa schimbe al treilea prefix, terorismul s a dovedit mai tare decit toate greutatile naturale intilnite pe traseu de concurenti. Amenintarea unor teroristi musulmani din zona centrala a Africii, a facut ca editia din 2008 sa fie anulata. Bineinteles ca acest lucru nu putea fi lasat asa, fara o continuare.

S a incercat ceva in vara trecuta in Ungaria si Rom^nia. S a facut o testare a unui posibil Dakar est european. Lucrurile nu au fost tocmai pe placul organizatorilor si iata ca a aparut alternativa sud americana, Dakar 2009. O cursa care leaga doar doua state, fata de 7 8 cum eram obisnuiti, dar care trece si prin deserturi si peste munti la peste 2.000 metri. Peste 600 de concurenti isi disputa intiietatea, lucru care inseamna un procentaj bun. Cel mai important insa in Dakar 2009 este participarea publicului. Ceea ce in Africa insemna doar interesul celor citiva bastinasi din colibele desertului, in Argentina si Chile s a transformat intr o adevarata serbare populara, estimindu se circa 500.000 de spectatori prezenti pe traseul raliului.

Traseu care este la fel de dificil ca si cel african, daca nu chiar mai greu in anumite zone. Important este si faptul ca si Rom^nia a avut trei oameni la start, la motociclete, Gyenes   deja cu vechime, Butuza si Duicu. Primii doi au abndonat, Duicu ocupind dupa 10 etape un loc la, general, mai bun decit numarul de concurs: 60 fata de 67. La general, la sectiunea moto, pe primul loc se afla spaniolul Coma, urmat de francezii Fretigne si Despres. La auto conduce un "veteran", Carlos Sainz, secondat de americanul Miller si sud africanul De Villiers. Si pentru ca revista a fost trimisa la tipar inainte de finalizarea cursei, va sugeram sa urmariti desfasurarea ultimei parti a Raliului Dakar 2009 pe site ul www.autoplay.ro.