Galerie foto
Şi prin paginile revistei veţi putea constata că se vorbeşte despre sfârşitul vacanţei, aşa că mă voi opri şi eu asupra unor aspecte din ultima mea mini-vacanţă. Sunt şi alte subiecte ce ar merita tratate, iar fotografiile-spion ale noilor generaţii Logan şi Sandero cu doar câteva săptămâni înaintea Salonului Auto de la Paris sunt chiar tentante, dar nu voi zăbovi prea mult asupra lor. Deocamdată n-au fost succedate şi de fotografii oficiale, cum se obişnuieşte pe la constructori în ultimul timp, dar până să apară revista pe tarabe nu-i exclus să se întâmple şi aşa ceva. Dacă nu, atunci cu siguranţă Logan va fi una dintre puţinele vedete certe de la Paris, pentru că mai toate modelele noi anunţate pentru prestigioasa manifestare au fost deja dezvăluite. Indiferent însă dacă va fi făcută sau nu publică vreo informaţie oficială, sunt convins că noul Logan va capta un interes consistent, fiind unul dintre puţinele modele cu adevărat longevive de pe piaţă. Dacă pentru multe altele aproape că nu trece anul fără să mai primească un cât de mic retuş, iată că Logan rezistă cu brio din 2004, cu doar un face-lift la activ, semn evident de succes şi de treabă bine făcută. Că acest lucru a fost posibil în România pe mine mă face mândru din cale-afară, deşi trebuie să recunosc şi faptul că am impresia că Dacia este mult mai apreciată în străinătate decât în propria ţară.
Tot la o paralelă, inevitabilă, între România şi o ţară civilizată, Austria, mă voi referi în continuare, că tot e sfârşit de vacanţă. N-am mai mers de ceva vreme cu maşina la distanţe mai mari de câteva sute de kilometri, deşi prefer să parcurg pe şosele bune şi mii de kilometri decât prin aer, în ciuda timpului aparent pierdut. Aşadar, am străbătutu peste 2.000 km şi până să dezvolt un pic trebuie să vă spun să nu cumpăraţi combustibil în Ungaria, pentru că e mai scump nu doar ca-n România, ci şi ca-n Austria. Dar în Austria am întâlnit nişte obiceiuri care în România nu se practică deloc. Nu le-am reţinut la precedentele deplasări lungi şi nici nu cred că am uitat eu de ele, dar prima dată m-am mirat suficient de tare când o maşină de pe banda de lângă mine a semnalizat stânga şi a şi intrat în faţa mea, deşi ne despărţeau doar câţiva metri. Eu n-aş fi făcut niciodată aşa ceva, dar am început să observ că era un obicei al lor. Practic, în momentul în care cineva din faţă semnalizează că vrea să intre pe banda ta, chiar dacă manevra te face să frânezi, faci asta şi-l laşi să treacă. Fără excepţie, maşina vrea să depăşească pe cineva de pe banda sa şi imediat după această manevră va reveni de unde a plecat. Eu n-am încercat să abuzez de acest obicei, dar mi s-a întâmplat ca la o ieşire de pe autostradă să semnalizez destul de târziu şi am observat că maşina din spatele meu a frânat imediat şi m-a lăsat să intru. Mi s-a mai întâmplat ceva asemănător şi într-un oraş, tot când am vrut să fac dreapta. Pe la noi rar ţi se va acorda întâietate, dar acolo cel din spate m-a aşteptat ca şi cum ar fi fost ceva cât se poate de firesc, fără claxoane, flash-uri şi alte obiceiuri româneşti.
Dar a mai fost ceva care mi-a atras atenţia şi cu un viraj la stânga. De regulă, pe drumuri judeţene, există locuri speciale unde să te încadrezi dacă vrei să virezi la stânga, fără să-i faci să aştepte pe cei din spatele tău. În Austria însă, cei din spate n-au de ce aştepta, chiar dacă nu este loc special pentru amintita manevră. Există o singură soluţie pentru asta, una pe care la noi n-o veţi vedea prea des. Ei bine, cine circulă din sens contrar va încetini suficient de mult încât cel care vrea s-o ia la stânga să aibă tot timpul pentru a efectua virajul în deplină siguranţă. Concluzionând, cine semnalizează este lăsat şi chiar ajutat să-şi ducă imediat manevra la bun sfârşit.
Practic, cele două cazuri vor să arate traficul civilizat de care ai parte la doar câteva sute de kilometri distanţă, în care te interesează, fără îndoială, traseul tău, dar trebuie mereu să dai dovadă şi de altruism, trebuie să te gândeşti cum să-i faci viaţa mai uşoară şi celui de lângă tine. Iar ceilalţi te vor răsplăti pe dată, cu aceeaşi monedă a bunului simţ. La noi, din păcate, la fiecare sută de metri întâlneşti tot felul de şmecheri în trafic, care nu vor aplica niciodată ce-am scris mai sus, pentru că vor lăsa în seama următorului s-o facă. A următorului şmecher... Cât altruism!
